Parohia ,,Sfântul Ioan Botezătorul” – Copăceanca (Protopopiatul Alexandriei)
A.ISTORICUL COMUNITATII LOCALE ([TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII DIN PUNCT DE VEDERE GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL,ECONOMIC] Localitatea Copăceanca din comuna Călinești, județul Teleorman se află la o distanță de 25 km de Alexandria, pe DJ 703 ce duce spre Ciolănești Deal-Pitești, la 18 km de localitatea Roșiorii de Vede. Satul se află între două dealuri iar în partea de apus a satului trece pârâul Câinelui. Spre răsărit se învecinează cu localitățile Orbeasca de Sus și Orbeasca de Jos, spre apus cu satele Licuriciu și Antonești, spre miază-noapte cu satul Vârtoapele de Jos și spre miazăzi cu Călinești, de care aparține administrativ. Satul se presupune că a fost înființat înainte de 1800, aici locuind 15 familii de moșneni care aveau proprietăți întărite de hrisoave domnești, toți având grad de rudenie între ei. De la aceștia locul s-a numit ,,Moștenii Străulești”. În timp satul a fost cunoscut sub mai multe denumiri: Bivolița, Izvoarele iar cea din prezent de Copăceanca. Acest sat a început să se dezvolte și să se mărească după ce domnitorul Cuza a împroprietărit țăranii. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE[ISTORIA ZIDIRII EI] Deși satul este înființat încă de pe la 1800, până în anul 1846 locuitorii nu aveau biserică, servindu-se de biserica din satul Cetatea. În anul 1846, din stăruința preotului Anghel Iordache și a primarului Tudor Șontea, au adus de la munte o biserică lucrată din bârne cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul, dăruită de către Mănăstirea Căldărușanca și așezată pe locul cel mai înalt al satului, numit Prigorii, unde a stat până în anul 1892, când a fost înlocuită cu cea de cărămidă. Construcția noii biserici a început la stăruința preotului Vasile Dragnea și cu sprijinul locuitorilor satului. Această biserică s-a păstrat în forma originală până în anul 1935 când s-a renovat complet de către preotul Stancu Stănescu, adăugându-i-se cele două abside și pridvorul și executându-se o pictură nouă în stil bizantin. [ARHITECTURA, PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Lăcașul de cult este în formă de cruce, cu o singură turlă aflată pe pronaos. Are pereții în jumătatea de jos cu 6 centimetri mai groși față de partea de sus. Îngroșarea se termină cu un brâu iar partea de sus, sub strașină, are de jur împrejur un brâu lat cu caneluri. Altarul și absidele sunt în formă de semicerc, acestea din urmă fiind ieșite în exterior cu 1,5 m. Corpul bisericii are o lungime de 22 m, iar înălțimea la turlă este de 12 m, în formă de cruce, având o lungime de 17 m și o lărgime de 7 m, având deci o suprafață cladită de 119 m². Este construită din cărămidă și acoperită cu tablă zincată. Pe acoperiș este construită o singură turlă mare, octogonală, cu o înălțime de 4 m. Este facută din lemn, având la bază temelie de cărămidă și este învelită cu tablă sub formă de solzi. Este așezată pe pronaos și nu corespunde cu interiorul bisericii, deasupra având o cruce mică, aplicată. Direct deasupra pridvorului se află icoana Sfântului Ioan Botezatorul cu textul „Pocăiți-vă!”. Pridvorul este prevăzut cu ușă in două foi și două geamuri laterale. Pronaosul are o lungime de 2 m și o lățime de 6,5 m și este despărțit de naos prin 2 piloni de cărămidă pe care sunt așezate arcade. Deasupra se găsește cafasul unde odinioară cânta un mic cor de credincioși sub îndrumarea învățătorului Cristea Paraschiv. Naosul are o lungime de 9 m și o lățime în dreptul absidelor de 8 m, fiind prevăzut cu 4 ferestre. Împrejurul icoanei Pantocrator se află scris „Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta, pe care a sadit-o dreapta Ta și o desăvârșește pe ea”. [PICTURA] este în frescă, fiind făcută de pictorul local Stan Sfeclă. [ANEXE] În anul 1968 s-a turnat un nou clopot la atelierele mănăstirii Plumbuita din București cu bunăvoința credincioșilor, acesta din urmă fiind înlocuit în anul 2014, deorece cel vechi se spărsese. În curtea bisericii se găsește clopotnița renovată în anul 2013 cu ajutorul lui Baicu Gheorghiță și a preotului Pațachia Marius Madalin și o magazie pentru materiale, transformată în anul 2015, prin reparații capitale, în bibliotecă. Tot aici se mai află și mormântul preotului Stancu Stănescu. Tot în curtea bisericii se mai găsesc și 4 cruci ridicate în cinstea eroilor căzuți în cele două Războaie Mondiale. Numele tuturor eroilor locali sunt înscrise pe o pictură ce se afla in pronaos. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] În sfîntul lăcaș se găsesc cărți de cult aparținând secolelor XIX-XX. Cele mai valoroase obiecte sunt potirul din argint cu pahar, care nu se știe de când datează, fiind trecut în inventarul din 1926 și Evanghelia cu scoarțe de argint, din anul 1936, pe partea superioară fiind inscritionat textul”Donată de Sandu State și soția sa, Elena, Parohiei Bivolița”.[ŞIRUL PREOŢILOR] pr. Anghel Iordache, pr. Vasile Dragnea, pr. Aurel Pieleanu, pr. Stancu Stănescu, pr. Istrătescu Costică, iar din 01-08-2008 Pațachia Marius Madalin. C. CIMITIRUL . Parohia nu deține cimitir. D. ACTIVITATI CULTURALE SI FILANTROPICE IN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI.[ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] În prezent în parohia Copăceanca se organizează colecte pentru ajutorarea familiilor nevoiașe în perioada sărbătorilor Pascale și a Crăciunului, prin eforturile financiare ale enoriașilor și prezentarea de serbări specifice Paștelui și Craciunului, pregătite de copiii satului, în urma parteneriatului semnat între gradiniță și biserică. La cererea enoriașilor, se organizează excursii și pelerinaje la diferite mănăstiri din țară. F. DATE CONTACT PAROHIE.[Hram] ,,Sfântul Ioan Botezătorul” [Adresa]: Localitatea Copăceanca, comuna Călinești, județul Teleorman. [OFICIUL PAROHIAL]Nu are telefon și site oficial. B I B L I O G R A F I E CRISTEA, Stan V., MORARU, Ion, Monografia Județului Teleorman, Editura Teleormanul Liber, Alexandria, 1998; SPIRU, Ioan File de istorie teleormăneană, Editura Teleormanul Liber, Alexandria, 1996.