Parohia „Sfântul Nicolae” – Groseni (Protopopiatul Alexandria)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Cea mai veche menţionare a satului Groseni (Gropeni) este cea din anul 1620 (7129) decembrie 2, de la Târgovişte, într-un hrisov prin care Radu Mihnea voievod, domnul Ţării Româneşti, fiul lui Mihnea voievod, întăreşte lui Albu comis 75 de stânjeni şi 3 funii de ocină la Gropeni, din câmp, pădure, apă, baltă, uscat, gârlă, vatra satului şi cu vecinii „… de la Ganea 20 de stânjeni, de la Micu 10 stânjeni, de la Ion din Purani 10 stânjeni din funia Grădească, de la Badea din Gropeni 10 stânjeni … .” Faptul că satul Gropeni este menţionat în proximitatea gârlei ca şi includerea satelor Gropeni şi Purani ca făcând parte din aceeaşi moşie, demonstrează fără tăgadă că Gropenii amintiţi mai sus este acelaşi sat cu Grosenii de astăzi chiar dacă împărţirea teritorială actuală aşează cele două sate în comune diferite, respectiv Mârzăneşti şi Vităneşti. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Biserica de lemn cu hramul Sf. Ier. Nicolae, se află în satul Groseni, în fapt un cătun al satului Teleormanu (Pielea) com. Mârzăneşti, , fiind aşezat pe drumul judeţean Vităneşti – Zimnicea la 8-10 km. est de Municipiul Alexandria reşedinţa jud. Teleorman. Din datele cunoscute, Biserica din Groseni a aparţinut dintotdeauna ca filie a Parohiei Pielea (astăzi Teleormanu). Biserica de lemn Groseni (Gropeni) cu hramul Sf. Nicolae, din Com. Mârzăneşti, jud. Teleorman, este menţionată de N. Stoicescu în Bibliografia Localităţilor şi Monumentelor Feudale din România , considerând că a fost ctitorită în anul 1815. O altă menţionare, se găseşte în Anuarul pe 1909 , fiind amintit că: Biserica Sf. Nicolae ca filială a Parohiei Pielea e din lemn, clădită în 1815, dar închisă din cauza ruinei în care se afla. La acea dată se spunea despre „Parohia Pielea, com. Pielea cu Biserica parohială – Sf. Parascheva, paroh Pr. Ilie Constantinescu, Născut la 27 Ian 1859, Semin. Inf., numit aici la 29 Martie 1897 a adus de la Hărseşti – Vlăşcuţa (Argeş). Biserica parohială e din zid neterminată complet, iar cea veche e din lemn, construită în 1794, reparată în 1891, parohia număra pe atunci 452 de familii cu 2088 de suflete.” Din informaţiile obţinute de la bătrânii satului, este bine cunoscut faptul, că această biserică a fost cumpărată de sătenii satului Groseni, din localitatea Hârleşti – jud. Argeş, contra produse agricole, demontată şi transportată pe care cu boi. [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Biserica este în formă de navă, în plan dreptunghiular compus, fiind formată din pridvor, pronaos naos supralărgit și altar cu absida poligonală decroșată. Pridvorul este susținut de patru stâlpi, iar deasupra se află turla. Naosul este acoperit cu o boltă semicilindrică. Catapeteasma este din lemn, cu icoane pictate în ulei – singurele picturi din biserică. Elementele de lemn componente de la pronaos au inscripţionate pe partea din exterior – vest –texte care cuprind şi data de 1815 ca fiind cea a ctitoririi. Din studiul elementelor componente rezultă că toate acestea sunt autentice pentru compartimentele pronaos, naos şi altar. Pridvorul – având inscripţionate pe stâlpii sculptaţi anul 1870 – confirmă informaţiile orale cum că la această dată ar fi fost adusă de la Hârleşti – Argeş. În sprijinul acestei afirmaţii se aduce argumentul că elementele de lemn de la tălpi şi streaşină nu sunt continui, demonstrând prin modul de alcătuire că sunt adăugite. În prezent, Biserica de lemn este într-o stare avansată de degradare fizică prin deformarea întregii structuri – datorată descompunerii organice a elementelor de la baza acesteia (tălpile) şi comportarea diferenţiată pe zone ducând la ruperea sau expulzarea unor elemente. Printr-o intervenţie anterioară (ce nu a putut fi determinată în timp) total contraindicată ca soluţie de consolidare – a condus la captarea apelor meteorice de pe pereţi şi canalizarea lor la tălpile de lemn care au accelerat procesul de descompunere organică şi implicit pierderea stabilităţii şi deteriorarea elementelor solicitate excesiv faţă de funcţia lor iniţială. La aceeaşi dată – de la nivelul strașinei iniţiale s-a construit prin înălţare o altă şarpantă ce a schimbat în mod nefavorabil atât structura de descărcare a sarcinilor date de vânt şi zăpadă şi nu mai puţin a unei înfăţişări neconforme cu tratarea tradiţională a întregului acoperiş. În prezent Biserica de lemn din Groseni este declarată Monument istoric de arhitectură, valoarea patrimonială fiind accentuată de faptul că se numără printre puţinele biserici de lemn (trei) ce mai fiinţează în tot cuprinsul eparhiei. În scopul protejării, valorificării şi restaurării acestui monument în anul 1995 s-a întocmit documentaţia şi proiectul de restaurare a acestui sfânt locaş, obţinându-se în mare parte avizele necesare în vederea începerii lucrărilor de restaurare. [PICTURA] Nu este pictată. [ANEXE] Nu are. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Parohia nu deține obiecte cu valoare de patrimoniu. [ŞIRUL PREOŢILOR] Preoți slujitori ai sfânului locaș: Ilie Constantinescu (1909 – 1941), Tudor Iscru (1941 – 1987), George Zahu (1987 – 1990), Ilie Drăgșan (1991 – 1997), Cosmin Lixandru (1998), Ginel Dimancea(1998 – 2004), din anul 2004 paroh este Preotul Cristian-Iulian Drăgșan. C. CIMITIRUL. Parohia deține cimitir, însă nu există date cu privire la istoric și nu sunt înmormântate aici personalități bisericești sau laice. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfântul Nicolae” [ADRESA] sat Teleormanu, comuna Mîrzănești, județul Teleorman, cod poștal 147200 [OFICIU PAROHIAL] parohiagroseni@gmail.com BIBLIOGRAFIE: Anuarul Casei Bisericii - 1909, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1909; STOICESCU, N., Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România, I - Țara Românească (Muntenia, Oltenia și Dobrogea), vol. I, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 1970.