Parohia „Cuvioasa Paraschiva” – Licuriciu (Protopopiatul Alexandriei)
A.ISTORICUL COMUNITATII LOCALE ([TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII DIN PUNCT DE VEDERE GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Satul Licuriciu s-a întemeiat conform surselor locale în jurul anului 1788, când mai multe familii de bulgari au trecut Dunărea din cauza asupririi turcești și s-au stabilit pe malul pârâului Tinoasa. Satul s-a numit la început „Slobozia” datorită statutului de oameni liberi de care se bucurau noii veniți: cu timpul rândurile acestora s-au îngroșat cu locuitori ai așezărilor învecinate precum Grosu, Calomfireşti, Părul Rotund, iar în 1854 devine comună. Conform aceleiaşi surse locale, în anul 1870, aşezarea îşi schimbă denumirea în „Licurici”, datorită numărului mare al acestor insecte care populau din abundenţă pădurile din jur. Subordonată administrativ Preturii Plăşii Vârtoape până în anul 1950, după împărţirea teritorială a ţării pe regiuni şi raioane conform modelului sovietic, comuna Licuriciu a intrat în componenţa raionului Vârtoape împreună cu satul Antoneşti (până în anul 1955), „trecând” ulterior la raionul Olteni (1956-1960), iar în perioada 1961-1968 localitatea a ținut administrativ de raionul Alexandria. Odată cu reînființarea județelor în 1968 localitatea a devenit sat în componenţa comunei Călineşti, statut pe care îl are şi în prezent. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE [ISTORIA ZIDIRII EI] Anul construcției: 1852. Ctitori, scurt istoric al construcției, sfințirea bisericii: prin stăruința preotului Andrei Mincu Duhovnicul si cu contribuția sătenilor, în 1852 se începe construcția bisericii care se termină și sfințește în 14 octombrie 1854. Reclădiri, reparații capitale, lucrări majore de pictură, resimțiri: în 1888 se înlocuiește acoperișul de șindrilă cu acoperiș de tablă iar în 1923 se fac reparații capitale inclusiv repictare. Între 1908 și 1909 se clădește clopotnița, la stăruințele Pr. Alexandru Miculescu. Ultimele reparaţii s-au efectuat in 1987-1989, cand biserica a fost repictată de pictorul Dan Mărăşescu, in frescă, stil bizantin. [ARHITECTURA, PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Biserica-formă, structură, pictura interioară, exterioară: biserica are formă de cruce si are un pridvor închis. Pictura interioară este in frescă, in stil bizantin iar in exterior este văruită. [ANEXE]: clopotnița este situată la intrare și are un clopot de 550 de kg. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deţine obiecte de valoare. [ŞIRUL PREOŢILOR] Slujitorii bisericii de la începuturi, până azi: Andrei Mincu Duhovnicul(1852-1880), Iordan Dumitru (1880), Radu Iliescu (1880-1901), Alexandru Miculescu (1901-1944), Traian Miculescu (1944-1987), Marin Baroanca (1987-1992), Clement Vintul (1992-1993), Toma Ştefan (1993-1994), Dumitru Prisăcariu (1994). . [CÂNTĂREȚI ȘI EPITROPI DE SEAMĂ] : Mihai Iliescu (1900), Iordan Petcu (1900), Petre Petre (1901-1943), Ispas Petrescu (1901-1943),Petre Barbu (1943-1953), Paraschiv Florea (1954), Toma Paraschiv (1992), Marin Dumitru (1992-2008), Ion Dacu (2013). C. CIMITIRUL . Parohia nu deține cimitir. D. ACTIVITATI CULTURALE SI FILANTROPICE IN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] F. DATE CONTACT PAROHIE.[Hram] „Cuvioasa Paraschiva” [Adresa]: sat Licuriciu, comuna Călinești, județul Teleorman, cod poștal 147058 [OFICIUL PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial. B I B L I O G R A F I E: Dicționarul geografic, statistic, economic și istoric al județului Teleorman, Stabilimentul grafic I.V.Socecu, Bucureşti,1897; Documente de istorie a României, veacul XVI B, Țara Românească, volumul II, document 247, Editura Academiei Republicii Populare România, București, 1951; Documente referitoare la istoria județului Teleorman, 1441- 1700, Catalog, vol. I, Direcția Generală a Arhivelor Statului din România, București, 1989; SPIRU, Ioan, File de istorie teleormăneană, Editura Teleormanul Liber, Alexandria, 1996; STAN, Cristea, MORARU, Ion, Monografia Județului Teleorman, Editura Teleormanul Liber, Alexandria, 1998.