Parohia „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou” și „Sfânta Cuvioasă Parascheva” – Merișani (Protopopiatul Alexandria)
A) ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE [ TOPONIMIE,PREZENTARE GENERALĂ A LOCALITĂȚII DIN PUNCT DE VEDERE GEOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Satul Merișani este un sat în partea de est a județului Teleorman, în Câmpia Găvanu-Burdea. Aparține administrativ de comuna Băbăița. De-a lungul timpului localitatea a avut mai multe denumiri: Jarcaleţi, Călugăriţa. Ce se ştie însă este că satul Merişani a reprezentat înainte de 1863 proprietatea schitului de călugărițe Nămăești, drumul dintre schit și moșie traversând satul Vultureștii de Jos. B) ISTORICUL BISERICII PAROHIALE SF. NICOLAE [ ISTORIA ZIDIRII EI] După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare. Ea a fost adusă cu căruțele în Merișani, fost Călugărița sau Jarcaleți, din satul Vultureștii de Jos, zona Mușcelului. Inscripția din dosul ușii de la intrare stă mărturie prețioasă asupra vechimii lăcașului. Inscripția se păstrează în întregime iar textul în română, scris cu chirilice, se poate citi astfel: „Anul 7317 luna martie ziua 18, de diaconul Constandin i Vasile, sub înalta cârmuire a preasfințitului mitropolit Dosoftei”. Anul erei bizantine 7317 corespunde anului 1809 după nașterea lui Hristos, în anul păstoriei mitropolitului Dositei Filitti. Un eveniment important din destinul acestei construcții este transferul și reconstrucția ei în Merișani. Momentul în care a avut loc este indicat înainte de 1865. În localitate nu a existat o altă biserică. Odată cu remontarea bisericii în Merișani a fost probabil adăugat un turn peste pridvor și poate chiar pridvorul în fața intrării. Lemnele din pridvor par a fi mai puțin uzate decât cele din pereți, indicând un adaus al pridvorului într-o fază secundară. Biserica a fost restaurată în anul 1888, după un incendiu, și în 1939-1940, în regia Comisiunii Monumentelor Istorice. [ARHITECTURA PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚIE] Biserica din Merișani are dimensiuni modeste, planimetrie comună și câteva elemente artistice care o scot în evidență. De la vest la est, biserica este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor închis, tindă și naos, despărțite de un perete, și altar. Altarul este mai îngust și terminat poligonal, în cinci laturi. Peretele de nord al naosului este prelungit în dreptul altarului, atât cât să formeze un mic buzunar pentru proscomidie deschis în altar. Structura originală se păstrează în mare parte și a fost ridicată din bârne de stejar, fasonate din lemne crăpate. Bârnele au fost încheiate la colțuri în cheotori netede, bisericești, în coadă de rândunică. Se remarcă gradul mai ridicat de uzură al grinzilor din butea bisericii în comparație cu cele din pridvor. Din punct de vedere artistic, se remarcă în principal funia mediană, funia de pe portalul de la intrare, de pe cadrele ferestrelor cât și tăietura expresivă a stâlpilor de la pridvor și a cosoroabelor care îi leagă în partea de sus. Sculptura puternic profilată în jurul ferestrelor și brâul median amintesc într-o oarecare măsură de bisericile din Jupânești, Valea Farului și din Cerșani Vale, toate din zona din care a fost adusă biserica. [ PICTURA] Nu este pictata si nici nu se cunoaste a fi pictata vreodata. [ ȘIRUL PREOȚILOR PAROHI] : Marin Nechifor, Lupu Mihai, Preda Gheorghe, Ilie Olteanu, Marin Andrei, Ionel Ilie, Paul Olteanu, Marius Olteanu. [CÂNTĂREȚI ȘI EPITROPI DE SEAMĂ CÂNTĂREȚI ]: Simion, Marin Galeteanu, Stan Baron, Marin Olteanu, Ilie Ene, Ion Petreanu. B) ISTORICUL BISERICII PAROHIALE SF. DIMITRIE CEL NOU ȘI SF. PARASCHEVA [ISTORIA ZIDIRII EI] Este o construcție nouă, ctitorită din dragoste către Dumnezeu, de către familia Uritescu-Ion (Adrian Gheorghe, Alina Andreea, împreună cu copii Beatrice Andreea și Alicia Maria), in timpul Pr. Paul Olteanu. Terenul pentru construcția bisericii a fost donat Episcopiei Alexandriei și Teleormanului de primăria Băbăița, ca locație el fiind poziționat în centrul satului, în vecinătatea școlii din satul Merișani. Sfințirea locului a fost oficiată de către Preasfințitul Galaction înconjurat de un sobor de preoți, diaconi și credincioși la data de 15 OCTOMBRIE 2011.S-a pus piatra de temelie a acestei sfinte biserici cu hramul Sf. Dimitrie cel Nou și Cuvioasa Parascheva în data de 20 MARTIE 2012. Slujba de târnosire a avut loc în ziua de 7 OCTOMBRIE 2012 și a fost oficiată de către un sobor de preoți și diaconi, avându-l în frunte pe Preasfințitul Galaction, Episcop al Alexandriei și Teleormanului, în prezența unui număr impresionant de credincioși. ARHITECTURA [ PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚIE] Biserica este construită din cărămidă având formă de cruce, cu o fațadă dreaptă, fiind înconjurată de un brâu de 80 de cm. Un pridvor precedă intrarea, alcătuit din trei arcade elansate, cea din mijloc mai largă, sprijinite pe șase coloane. Pronaosul lărgit cuprinde un cafas. Naosul are abside laterale adânci, semicirculare la interior, și exterior, aici găsim si turla. Altarul este semicircular. În data de 10 Noiembrie 2014 cu sârguința tenace a ctitorilor acestui sfânt locaș a fost dăruit de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, acoperămintele de pe moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, care este totodată și Patronul spiritual al bisericii noastre. [ PICTURA] Pictura este in curs de realizare. [ ȘIRUL PREOȚILOR SLUJITORI] Paul Olteanu, Marius Olteanu. C) CIMITIRUL Este alcătuit din câteva cavouri și restul din gropi realizate în sol este situat in interiorul satului Merișani, in curtea Bisericii de lemn, aceasta fiind poziționată aproximativ în centrul cimitirului. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT Nu este cazul E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI F. DATE CONTACT PAROHIE [ HRAM] „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou” și „Sfânta Cuvioasă Parascheva” [ ADRESA] sat Merișani, comuna Băbăița, cod poștal 147013 [ OFICIUL PAROHIAL] email: parohiamerisani@yahoo.com BIBLIOGRAFIE: Catagrafia bisericilor din fostul județ Vlașca pe 1865. Biblioteca Academiei, Ms 661. 1865; CREȚEANU, Radu „Biserici de lemn din regiunea București” în Glasul Bisericii, an XXII (1964), pp. 50-104; CREȚEANU, Radu, Biserici de lemn din Muntenia, Editura Meridiane, București, 1968; CONSTANTINESCU, Horia, „Biserici de lemn mutate și strămutate” în Glasul Bisericii , an XXXV 1976 (5-6), pp. 565-574; NICA, Marian, Studiu monografic complex al comunei Băbăița, județul Teleorman, Editura Tipoalex, Alexandria, 1999; VOINEA, Ioan Vasile, „Catagrafia preoților și bisericilor din județul Muscel la anul 1810” în Glasul Bisericii XXXV (3-4), 1976, pp. 401-433; http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_Merisani.