Parohia „Adormirea Maicii Domnului” – Pietroșani (Protopopiatul Alexandria)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Comuna Pietroşani din judeţul Teleorman este alcătuită dintr-un singur sat compact, cu acelaşi nume. Este situată în sudul României, în lunca Dunării, pe şoseaua naţională Giurgiu-Zimnicea şi constituie extremitatea de sud-est a judeţului Teleorman. În dreptul localităţii Pietroşani râul Vedea se varsă în Dunăre, printr-un canal construit în anul 1930; vechiul curs al râului Vedea era până la Giurgiu, iar pe porţiunea Pietroşani-Giurgiu, Vedea curgea aproape paralel cu Dunărea. Distanţa pe şosea până la Giurgiu este de 34 km, iar distanţa până la Zimnicea este de 23 km. Faţă de actuala reşedinţă a judeţului Teleorman – municipiul Alexandria – comuna Pietroşani se află la distanţa de 45 km. Într-un clasament al localităţilor „sudice” ale României, comuna Pietroşani ar fi situată pe locul al treilea, după oraşul Zimnicea şi comuna Năsturelu (având în componenţă şi satul Zimnicele), ambele din judeţul Teleorman. Prima atestare documentară a localităţii Pietroşani o întâlnim în secolul al XVI-lea. În articolul Evoluţia limitelor administrative ale judeţului Teleorman, autorii Ion Spiru şi Constanţa Rusenescu indică anul 1561 drept an al atestării documentare a satului Pietroşani. Un document care apare în cartea Documente referitoare la istoria judeţului Teleorman, 1441-1700 indică drept an al atestării documentare a localităţii Pietroşani anul 1569. Acest prim document, datat 17 decembrie 1569, este hrisovul lui Alexandru Mircea Voievod, domnul Ţării Româneşti, fiul lui Mircea voievod, nepotul Mihnii voievod, prin care: „… întăreşte lui Neagomir din Plăviceni ocină în Pietroşani din partea socrului său Drăghici, a treia parte, pentru că îi este veche şi dreaptă ocină şi dedină.” Îi întăreşte de asemenea „ lui Mihail ban, fiul lui Stancu Gros şi jupâniţei lui, Silca, partea din Pietroşani a lui Dumitru, fiul lui Barbu din Dobra şi a jupâniţei sale, Vlădaie, pentru că s-au înfrăţit, dând Mihail ban şi jupâniţa sa partea lor de ocină din Gostavăţ, partea socrului lui Mihail ban anume Ţacal, iar Dumitru şi jupâniţa sa, fiica lui Neagomir din Plăviceni, partea lor din Pietroşani, din: câmp, baltă şi de pretutindeni.” Înfrăţirea s-a făcut înaintea domnului cu ştirea tuturor megieşilor. Martori: Neagoe mare vornic, Ioan mare logofăt, Badea vistier, Stan spătar, Mitrea comis, Bratu stolnic, Gonţea paharnic, Stoichiţă mare postelnic. Ispravnic, Neagoe mare vornic. Scrie Gherghina, fiul lui Bora logofăt.” La sfârşitul secolului al XVIII-lea, mai exact din anul 1795, unul din proprietarii principali ai moşiei Pietroşani este Dimitrie Vameşul, pe numele său adevărat Lapati. El, împreună cu fratele său Hristodor, sunt proprietari ai celei mai mari părţi din moşie, în toată prima jumătate a secolului al XIX-lea, mai precis până în anul 1851. Printre altele, fraţii Lapati au construit biserica veche a satului (între anii 1812-1819) ale cărei ruine există şi azi în spatele poştei, precum şi moara din estul satului (în jurul anului 1840). Spre mijlocul veacului al XIX-lea slugeru Scarlat Racotă stăpânea împreună cu mânăstirea Comana partea de răsărit a moşiei Pietroşani, din care se va desprinde moşia Pietrişu. De asemenea, din anul 1851, moşia Pietroşani a fraţilor Lapati intră în stăpânirea clucerului Nicolae Alecsandrescu, iar începând din anul 1855 (posibil, 1857) a familiei Ştirbey, care o va deţine până la expropriere, în 1919. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] În prima jumătate a secolului, mai exact până în toamna anului 1949, biserica satului a fost aceea construita de fraţii Lapati în anii 1812-1819. Avea hramul Sfânta Treime şi servise drept lăcaş de cult şi în secolul al XIX-lea. Ruinele sale există şi astăzi în spatele clădirii poştei şi figurează pe lista monumentelor istorice. Deoarece vechea biserică era neîncăpătoare pentru un sat mare ca Pietroşanii, a cărui populaţie era în continuă creştere, în prima parte a secolului al XX-lea, s-a decis să se construiască o biserică nouă, mult mai mare. Noua biserică s-a ridicat cu destule greutăți prin efortul material al enoriaşilor conduşi de un comitet local. Construcţia a durat între anii 1932-1949, iar biserica a fost amplasată pe locul din centrul satului unde construiseră nemţii, în 1917, o fântână de piatră. Sfințirea noi biserici, având hramul Adormirea Maicii Domnului, s-a făcut la 9 octombrie 1949 de însuşi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române de atunci Justinian, care afirma că noua biserică din Pietroşani este a treia ca mărime şi arhitectură dintre bisericile din mediul rural din Romania. Despre construcţia şi sfinţirea noii biserici aflăm din [PISANIA] veche, gravată în marmură. Textul integral al acesteia este următorul: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Cu mila şi cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a înălţat din temelie această Sfântă Biserică în timpul anilor mântuirii 1932-1949, prin dragostea şi dania enoriaşilor drept-credincioşi din comuna Pietroşani, judeţul Vlaşca. Planul de construcţie a fost întocmit şi aprobat de Sfânta Patriarhie şi executat de Constructorul antreprenor Gheorghe Ionescu din Bucureşti. Pictura a fost executată de maestrul Dimitrie Hornung, iar mobilierul şi tâmpla (catapeteasma) au fost executate de maestrul sculptor Anghel Dima din Bucureşti. Pictura icoanelor din catapeteasmă s-a executat de către maestrul C-Vasilescu-București. Împodobirea şi toate odoarele de cult, precum şi toate icoanele din catapeteasmă s-au făcut prin dragostea şi sacrificiul material al drept credincioşilor soţi Iorgu şi Paulina Saidac, fiică a satului Pietroșani. Acest sfânt locaş s-a închinat în cinstea şi lauda Sfintei Fecioare Maria cu Hramul Adormirea Maicii Domnului. Sfinţirea a avut loc în ziua de 9 octombrie 1949 de către Preafericitul Justinian Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Preşedinte al Prezidiului Republicii Populare Romane fiind dr. C. I. Parhon. Strângerea daniilor şi grija lucrărilor de construcţie s-a săvârşit prin dragostea şi stăruinţa unui comitet local în frunte cu preoţii parohi Florea Petrescu, Dumitru Tudor şi Spirea Popescu.” Anumite lucrări de reparaţii s-au efectuat în anul 1981, iar între anii 1997-1999 s-au efectuat alte reparaţii şi s-a refăcut pictura bisericii. După încheierea acestor lucrări s-a resfinţit biserica în data de 10 octombrie 1999, adică exact la 50 de ani de la sfinţire. Cu această ocazie s-a mai scris o nouă [PISANIE]: „ Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh s-a zidit din temelie această sfântă Biserică închinată Adormirii Prea Sfintei şi Milostivei Maicii Domnului, între anii 1932-1949 –prin daniile enoriaşilor comunei Pietroşani, județul Vlaşca. În decursul anilor din cauza infiltraţiilor de apa şi a cutremurelor, pictura originală a fost grav deteriorată. În anii 1981 şi 1997 s-au făcut lucrări de reparaţii, a fost consolidată turla mare şi s-au retencuit pereţii interiori ai Sfântului Lăcaş. Între anii 1997-1999 la inițiative P.C. Pr Paroh Spirea Popescu, prin strădania şi osârdia P.C Pr. Paroh Marian Olteanu – cu ajutorul Sfintei Episcopii a Alexandriei şi Teleormanului şi prin donațiile enoriaşilor Parohiei Pietroşani, biserica a fost împodobită cu haina nouă a picturii în tehnica fresco de către zugravul bisericesc Ion Borloveanu din Ponoarele –MH. Au fost restaurate icoanele, s-a polei catapeteasma şi reparat întreg mobilierul. Resfintirea s-a săvârşit la data de 10 octombrie 1999 de către P.S Galaction Stângă, Episcop al Alexandriei şi Teleormanului. Pomeneşte Doamne în cartea vieții pe toţi iubitorii podoabei casei tale. AMIN.” [PICTURA] a fost executată de Dimitrie Hornung, iar pictura icoanelor din catapeteasmă de către maestrul Constantin Vasilescu din București. În urma reparațiilor din anii 1997-1999 biserica a fost pictată, în tehnica fresco, de către zugravul bisericesc Ion Borloveanu din Ponoarele, județul Mehedinți. [ANEXE] Nu are. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Parohia nu deține obiecte cu valoare de patrimoniu. [ŞIRUL PREOŢILOR] Preoţii care au slujit la biserica din comuna Pietroșani, în secolul al XX-lea, au fost următorii: Marin Niculescu, Florea Petrescu (în 1948, când a fost arestat de comunişti şi întemniţat la Aiud; după 8 ani de închisoare s-a îmbolnăvit grav şi a murit), Dumitru Tudor, Spirea Popescu, Păunescu Paul, Vasile Batfoi, Olteanu Marin, Petrescu Cătălin Cristian, Vornicescu Lilian și Olteanu Ionuţ Nicolae. C. CIMITIRUL. Parohia deține cimitir, însă nu există date cu privire la istoric și nu sunt înmormântate aici personalități bisericești sau laice. După 1990 prin grija preotului paroh Spirea Popescu şi a preotului Marian Olteanu, lângă biserică, la şosea s-a ridicat o troiţă, iar în curtea bisericii s-au înălţat 2 monumente: unul în memoria eroilor căzuţi în cel de-al doilea război mondial, iar celalalt la căpătâiul unicului erou martir din decembrie 1989, sublocotenentul Nicu Marin Petancă. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Adormirea Maicii Domnului” [ADRESA] comuna Pietroșani, jud. Teleorman, cod poştal 147250 [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial. BIBLIOGRAFIE: GEORGESCU, Maria, POPA, Gheorghe, Documente referitoare la istoria județului Teleorman 1441-1700: catalog, Vol. 1, Direcția Generală a Arhivelor Statului din Republica Socialistă România, București, 1989; SPIRU, Ion, RUSENESCU, Constanţa, „Evoluţia limitelor administrative ale judeţului Teleorman”, în revista Studii şi cercetări de geologie, geofizică şi geografie, Secţia geografie, vol. XXVI, Bucureşti, 1979, pp. 97-103.