Parohia „Nașterea Maicii Domnului” – Plosca (Protopopiatul Alexandria)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI2 D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Comuna Plosca din judeţul Teleorman este aşezată pe malul drept al râului Vedea, la o distanţă de 600 m de acesta, la confluenţa râului cu pârâul Baracea, înconjurată de mici dealuri şi este străbătută de şoseaua naţională Bucureşti-Alexandria-Roşiori-Craiova, fiind plasată la egală distanţă de oraşele Alexandria şi Roşiorii de Vede, la cca. 15 km. Localitatea apare pe harta Stolnicului Constantin Cantacuzino din 1699. La 1677 cincizeci de stânjeni din moşia Plosca sunt donate de Teodor biv vel Clucer de la Puţintei, mănăstirii din Câmpulung (Muscel), moşia Plosca fiind cumpărată de el de la Tudor Setraru ot Greci, 1000 de stânjeni cu cinci sute de taleri, cinci sute de stânjeni fiind donate mănăstirii Aninoasa ctitoria sa. La 1741, satul Plosca făcea parte din plasa Mijlocul de Sus. În catagrafia Mitropoliei Ungro-Vlahiei, de la 1810, se menţionează şi satul Plosca, care avea 98 de case, dintre care bărbaţi 198 şi 190 femei, deci în total 388 de suflete. În altă catagrafie a Mitropoliei din 1839, satul Plosca făcea parte din plasa Teleormanului de Jos (jud. Teleorman) şi era pe moşia „D-nei cocoanii Safti Castrisoai”, cu 242 de familii. În condica de numirea satelor şi bisericilor din 1845, satul Plosca are 212 familii, iar în catagrafia din plăşile Târgul şi Teleorman din 1855, satul Plosca făcea parte din Plasa Târgul cu 277 familii, iar în 1867 în aceeaşi plasă figurează cu 300 de familii. Satul Plosca, deşi, formează un tot unitar, era despărţită în Plosca de la Deal şi Plosca de la Vale, fiecare formând o unitate administrativă separată până la 1891, când au format o singură comună, după cum aflăm în dicţionarul geographic Lahovary. Începutul şi numele satului are mai multe variante. Prima versiune şi cea mai apropiată de adevăr ar fi că pe întinsul acestui sat se aflau în trecut culturi întinse de vii. Locuitorii foarte ospitalieri întâmpinau pe orice oaspete cu plosca plină de vin şi de aici numele satului. Altă versiune propune venirea numelui satului de la un oarecare Ploscan, care a primit prinsoarea boierului că cel ce va putea parcurge călare hotarul moşiei în toată goana calului în timpul cât va ţine slujba dimineaţa la biserică, va primii o suprafaţă din moşia sa. Acest Ploscan a luat cu dânsul şi alt cal de rezervă, pe care l-a schimbat când primul a căzut de alergare într-o vale în apropierea de comuna Spătărei, care şi astăzi poartă numele de „Valea Calului” câştigând astfel prinsoarea. Se presupune că majoritatea locuitorilor satului au venit din alte părţi ale ţării pentru a muncii pe moşia Castris. Astfel se zice că mulţi dintre ei ar fi venit din Oltenia, deoarece în sat se afla o mahala numită „Olteni.” De altfel sunt şi alte familii mari grupate în anumite părţi ale satului, cum sunt: Dragu, Olteanu, Busu, Grosu, Ciobanu, Ciobănescu, Ganea, etc. fapt care întăreşte presupunerea venirii lor în colonii. De la 1 ianuarie 2000 s-au constituit două parohii pe seama bisericii Naşterea Maicii Domnului: parohia Plosca I, având 400 de familii, avându-l paroh pe preotul Soare Paul şi parohia Plosca II,cu 400 familii, avându-l paroh pe preotul Ologeanu Marian. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Deoarece în arhivele Sfintei Mitropolii a Unguro-Vlahiei se găseşte un preot pe seama comunei Plosca, la anul 1803, în persoana preotului Oprea Duhovnicul, înseamnă că trebuie să fi existat şi o biserică în care să slujească. De altfel şi tradiţia locală susţine existenţa unei biserici de lemn undeva pe drumul spre satul Pârlita, care trebuie să fi avut cimitirul în curtea bisericii, deoarece s-au găsit şi morminte în acest loc. Biserică a fost construită iniţial din temelie de către proprietarii moşiei Plosca, boierul Gheorghe Castris-Tesaloniceanu şi soţia sa Elisabeta, în anul 1812. Era făcută din cărămidă, astereală de brad şi acoperită cu tablă, cu o singură turlă deasupra pronaosului, care avea în curte cimitirul. Biserica a avut hramul „Naşterea Maicii Domnului”, praznicul cel mai apropiat datei de sfinţire a lăcaşului, care a fost 1 septembrie. Din [PISANIA] bisericii, scrisă prin cioplire pe o piatră aplicată într-o nişă deasupra uşii de la intrare în pronaos, aflăm următoarele: „Această Sfântă Biserică la anul 1812 luna lui septembrie 1 au fost zidit din temelie de răposatul Gheorghe Castris Tesaloniceanu proprietarul acestei moşii, iar la 1838 întâmpinându-se cutremur mare şi zdrobindu-se foarte rău s-au prefăcut acum iarăşi din temelie de către soţia sa Elisabeta Castris spre veşnica pomenirea neamului lor, anul 1841 luna lui septembrie 1.” [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Biserica are formă de cruce în stil muntenesc, cu trei turle zvelte, din cărămidă cu tencuială de var şi acoperită cu tablă pe astereala de brad. Credem că forma actuală a bisericii este cea iniţială, deoarece construcţia din 1841 nu avea de ce să fie modificată faţă de cea anterioară fiind dărâmată numai de cutremur. Cu ocazia reparaţiilor din 1912 s-a construit din cărămidă şi o clopotniţă înzestrată cu clopot, care a fost returnat în 1951 şi mărit în 1969. În anul 1992 s-a refăcut exteriorul bisericii, s-a acoperit cu tablă nouă şi s-au turnat alei de ciment. Biserica s-a resfinţit în octombrie 1999 de către Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului. Apoi s-a construit în totalitate gardul bisericii din ciment şi ţeavă, atât partea din faţă cât şi cea laterală. [PICTURA] este în ulei în stilul Renaşterii. Pictura actuală ea este cea din 1912, pentru că atunci a fost înlăturată cea din 1841. Cea din 1912 a fost de mai multe ori spălată şi restaurată: în 1936 de către pictorul Albani, în 1956 de către pictorii Stan Sfeclă şi fratele său Ion, cu cheltuiala credincioşilor. Pictura actuală a fost făcută între anii 1996-1999, tehnica frescă, de către pictorii Marian şi Vlad Croitoru, fiind sfinţită în toamna anului 1999 de către Preasfințitul Părinte Episcop Galaction. Catapeteasma este din lemn şi pictura acesteia este lucrată în 1841 de către Dragomir Zugravul. [ANEXE] Nu are. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Reliefăm ca obiecte de valoare istorică şi artistică întreaga tâmplă, cele patru icoane stil baroc şi în mod deosebit cele doua icoane împărăteşti Mântuitorul şi Maica Domnului care se crede a fi lucrate de Nicolae Grigorescu la mănăstirea Cernica. [ŞIRUL PREOŢILOR] În arhivele Sf. Mitropolii găsim preot pe seama comunei Plosca la anul 1803-1805 pe Oprea Duhovnicul. Apoi preotul Radu Duhovnicul, hirotoni la 1805. Mai amintim un alt preot Radu, hirotonit la 22 iulie 1836. Apoi preotul Pîrvu sin popa Oprea, hirotonit la 21 aprilie 1846. Apoi preot Nicolae sin popa Radu hirotonit la 9 februarie același an. În 1886 preot Ştefan Pârvulescu, feciorul preotului Pîrvu sin Oprea. În anul 1907 a fost transferat parohiei Naşterii Maicii Domnului din Plosca,preotul Cristea M. Popescu, ginerele preotului Ştefan Pârvulescu, care păstoreşte până la 1951, anul în care a fost pensionat şi înlocuit cu preotul Dumitrescu Gheorghe. În timpul celui de-al doilea război mondial, la această parohie funcţionat un on de zile preotul Ioan Sabris. În anul 1941 a luat fiinţă parohia Plosca II Deal, prin dezlipire de la Parohia Plosca la care a fost numit preotul Nicolau Gh. Ilie, hirotonit la 12.XI.1941. Parohia Plosca a funcţionat cu 2 sectoare,Vale şi Deal, iar de la 01.01.2000, la propunerea Pr. paroh Soare Paul şi a Pr. II Ologeanu Marian şi cu consimţământul Consiliului Parohial și cu aprobare Preasfințitului Părinte Episcop Galaction, s-a înființat cea de-a doua parohie. Astfel fostul sector Deal a devenit Parohie Plosca I cu preot paroh Soare Paul,iar fostul sector Vale a devenit Parohie Plosca II cu preot paroh Ologeanu Marian, fiecare parohie având în jur de 400 familii C. CIMITIRUL. Cimitirele sunt 4 la număr: 2 în parohia Plosca I şi 2 în parohia Plosca II. În 1930 s-a construit, în cimitirul de la deal al parohiei Plosca I, o capelă de cimitir în formă de corabie, fără catapeteasma. Este construită de Victor şi Marieta Raţiu. Capela este pictată, nu este prevăzută cu altar şi s-a folosit pentru prohodirea morților. Are următoarele dimensiuni: este lunga de 8 m şi lată de 4m, în total 32 m2. Într-unul din cimitirele de la parohia Plosca I este îngropat preotul paroh Ilie Gh. Nicolau şi soția sa. Într-unul din cimitirele de la parohia Plosca II este înmormântat învăţătorii satului Dumitru Georgescu şi soţia sa Maria, tot aici este înmormântat şi fostul cântăreţ bisericesc Nicolae Popescu. În curtea bisericii, care a fost cimitir desfiinţat cu vremea şi mutat, au rămas două morminte cu două pietre funerare foarte frumoase: una a lui Dumitrache Iconomidi, născut în Macedonia 1834 şi mort în 1872 şi alta a lui Kiriaca R. Grigoriu (n.1833-m.1871), soţia fostului proprietar al moşiei Plosca din Deal, Radu Grigoriu. Ambele pietre sunt sculptate în marmură. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Naşterea Maicii Domnului” [ADRESA] comuna Plosca, jud. Teleorman, cod poştal 147265[OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial.