Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae” – Schitu Poenari (Protopopiatul Alexandria)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Parohia Sfântul Nicolae din satul Schitu Poenari, comuna Vităneşti, judeţul Teleorman, se află aşezată în partea de miază noapte a satului Siliştea, la o distanţă de 16 km. de Alexandria. La distanţă de 8 km. spre apus de satul Purani, la 4 km. de satul Teleormanu şi la 7 km. de satul Răsmireşti. Drumul de acces este drumul judeţean către Răsmireşti. Nu se cunosc date despre anul în care a luat fiinţă satul. În cimitir sunt cruci care poartă date de înmormântare înainte de anii 1850. Potrivit tradiției orale înainte de anul 1878, în actualul cimitir al satului, a existat un schit de călugări care s-a risipit pe la anul 1898. Numele satului vine de la schitul amintit, care se afla într-o poiană. După o altă tradiție, numele ar veni de la schitul de călugări care se afla pe moşia unui boier pe nume Poenaru. Cert est că numele satului se leagă cu siguranţă de existenţa acestui schit de călugări şi de faptul că în jurul acestor călugări s-a format o comunitate creştină ce mai târziu s-a constituit într-un sat. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Actuala biserică este zidită în anul 1878 de către Nicolae şi Maria (Agica) Şopârlă, pe moşia acestora. Este din cărămidă învelită cu tablă. Lângă portretul ctitorei (Maria Şopârlă) se găseşte o mică inscripţie în care se specifică anul 1878 şi numele pictorului H. Tochev. Aceeaşi inscripţie se găseşte şi pe icoana împărătească Maica Domnului cu Pruncul în braţe. [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Biserica este construită cu temelia din cărămidă, în formă de cruce, cu zidul gros de 65 cm. şi înalt de 5 m. Are o lungime de 16 m. şi o lăţime de 5,50 m., iar la naos are 6,70 m. Biserica are 7 ferestre, repartizate astfel: 4 la pronaos, 2 la naos şi una la Sfântul Altar, având dimensiunile 1,20/0,90 m., cu partea de sus în semicerc. Acoperişul este din tablă galvanizată, făcut în anul 1878 şi refăcut în anul 1964. Deasupra pronaosului este o singură turlă, în centrul acoperişului şi corespunde cu cafasul Bisericii. Turla, refăcută în totalitate în anul 2000, are 4 laturi, iar în vârf o cruce cu braţele drepte şi capetele trilobate. Tot pe acoperiş deasupra Sfântului Altar se află o cruce identică cu cea de pe turlă. Pronaosul are tavanul în formă de semicerc, având lungimea de 4 m. lăţimea de 5,5 m. şi înălţimea de 4,5 m. Aici se află şi cafasul. În pronaos se află pictat chipul celor doi ctitori, în stânga şi în dreapta uşii de la intrare. Catapeteasma este lucrată din lemn de brad şi stejar şi este vopsită în ulei. În anul 2002 biserica este resfinţită de către Prea Sfinţitul Părinte Galaction Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, în urma lucrărilor de refacere a interiorului și exteriorului acesteia. [PICTURA] Este făcută în anul 1878 de către pictorul sârb sau bulgar Hristo Tochev. Restaurări ulterioare nu se cunosc până la anul 2001, când sfânta biserică a fost repictată de către pictorul Pascu Voicu, aşa cum se poate citi şi pe uşile diaconeşti de la Sfântul Altar. [ANEXE] Nu are. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Parohia nu deține obiecte cu valoare de patrimoniu. [ŞIRUL PREOŢILOR] Până în anul 1945, a avut aceiaşi preoţi ca şi parohia a cărei filie a fost, anume Siliştea (Grosu): Stancu Duhovnicul, pe la 1861, Stan şi fiul său Anton Popescu, preotul Marin Refta şi fiul său Hariton, preotul Gheorghe Rădulescu şi preotul Petre Ionescu. Din anul 1945 devine parohie şi este numit titular preotul Boris Debren, apoi preotul Şurcă Stoian, în anul 1949. În anul 1957 preotul Stoian Şurcă, se transferă la parohia vecină Purani şi este numit aici preotul Coman F. Ilie care slujeşte până în anul 1966. Din acest an până la 1 august 1969 parohia este vacantă şi este suplinită de preoţii: Mircescu Eusebiu, Vişan Ion, Drăgănescu Ion, Spiru Ion, Popoiu Eugen. Se mai menţionează că în două rânduri, dar nu se ştie când, a mai slujit şi preotul Ionescu Teofil. Începând cu anul 1969, luna august devine iar filie. La 1 octombrie 1969 este numit ca preot Nicolae Bonaş, până în anul 1981. Din anul 1981 vine preotul Dumitrescu Nicolae, până în anul 1998 când devine din nou parohie şi este numit ca preot tânărul Albu Adrian Daniel. Preotul Albu Adrian Daniel se transferă în anul 2003 la parohia vecină Purani, iar în locul său este numit în aprilie 2003 preot Lazăr Mihai Mirel. C. CIMITIRUL. Parohia deține cimitir, însă nu există date cu privire la istoric și nu sunt înmormântate aici personalități bisericești sau laice. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Ocazional, parohia organizează pelerinaje la mănăstirile din țară. F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” [ADRESA] sat Schitu Poenari, com. Vităneşti, județul Teleorman, cod poștal 147442 [OFICIU PAROHIAL] schitupoenari@yahoo.ro