Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Zimnicea (Protopopiatul Alexandria)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Oraşul Zimnicea este aşezat în punctul cel mai sudic al ţării noastre (având aceeaşi latitudine ca şi Marsilia, Nisa şi Florenţa), unde Dunărea, face în cursul său, curbura cea mare şi cea mai sudică. Potrivit mărturiilor documentare şi arheologice are o vechime ce coboară cu mult înainte de Hristos, confirmată de existenţa unor aşezări omeneşti de pe aceste meleaguri, legate de viaţa comercială a oraşelor Pontice, din secolul al IV şi al III î.Hr. Săpăturile arheologice din diferite perioade ca acelea din anul 1869, 1924, 1927, 1948 – 1949 şi cele dintre anii 1968 – 1969 au scos la iveală aceste aşezări locuite. În partea de apus a oraşului, la circa 750 m, pe un loc şes, între Rusca-Lungă şi Rusca Carantinei a fost cândva cetatea Zeugma, cea mai veche necropolă din ţara noastră. Aici s-au făcut cele dintâi săpături între anii 1869 – 1872 şi s-a descoperit un cimitir antic, despre care a scris și Cezar Boliac. De altfel despre asemenea vestigii s-au ocupat şi istorici ca Nicolae Iorga, Vasile Pârvan şi mulţi aţii, mai ales după primul război mondial. Ca nucleu, oraşul de astăzi, datează din epoca evului mediu şi numele îi vine de la locuinţele băştinaşilor, care foloseau drept locuinţă bordeiele săpate în pământ numite „zamnic” – de unde şi numele de Zimnicea. Zimnicea este încadrată la nord de oraşul Alexandria, la o distanţă de 46 km., de Giurgiu la 68 km. înspre răsărit, la apus de Turnu-Măgurele cu 60 km, iar la sud, la 3.000 m de malul stâng al bătrânului Danubiu. Suprafaţa cuprinsă de oraş este de 370 ha şi, prin poziţia dominantă, cuprinde întreaga luncă a Dunării cuprinsă între lacul Suhaia şi pădurea Gâsca. Regiunea naturală a oraşului Zimnicea este mărginită la est cu colinele Bragadirului până la Scăieşti, la sud cu matca Dunării, la vest cu colinele Viişoarei, iar la nord cu dealurile Şoimului, ale comunei Frumoasa şi comunei Păuleasca. Populaţia oraşului atinge, după ultimul recensământ 15.500 locuitori şi toţi sunt de naţionalitate română, iar credinţa lor este ortodoxă. În urmă cu mai bine de 100 ani, populaţia oraşului trecea de 40.000 locuitori, o mare parte dintre ei, fiind de origine bulgară. Cu înfiinţarea oraşului Alexandria – 1835 - de către domnitorul Alexandru Ghica aproape toţi aceşti locuitori de origine bulgară au părăsit Zimnicea şi s-au retras mai spre nord stabilindu-se în localităţile : Alexandria, Găuriciu, Calomfireşti etc., unde se găsesc şi astăzi. Cauza părăsirii oraşului Zimnicea se zice că ar fi fost între altele neînţelegerile ce le aveau cu proprietarul moşiei Zimnicei din acea vreme. Prin organizarea dată ţării de către generalul Kiseleff, în urma războiului ruso-turc din anul 1828, acesta hotărâse ca oraşele de pe malul Dunării să fie şi capitale de judeţ, ceea ce a făcut ca Zimnicea să fie capitala Judeţului Teleorman între anii 1832 – 1834, după care capitala s-a mutat la Turnu-Măgurele. Un alt rol de seamă pe care l-a jucat Zimnicea a fost acela din 1877, când trupele ruseşti au trecut în Bulgaria spre a se război cu turcii. Aici, în Zimnicea, se afla statul major al armatei ruseşti, având ca şef pe generalul Napocoicinschi. Chiar şi împăratul Alexandru al II-lea, a avut mult timp reşedinţa în oraşul Zimnicea. După această dată oraşul Zimnicea a început să decadă ca însemnătate politică şi economică, luându-i locul celelalte oraşe ale judeţului: Turnu-Măgurele, Roşiorii de Vede şi Alexandria, care prin aşezarea lor în centre mai bogate s-au dezvoltat mai rapid. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Biserica cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, având rang de catedrală din data de 9.06.1999, este aşezată chiar în marginea de sud-est a oraşului. Este situată pe malul braţului de Dunăre numit „Pasărea”, la o altitudine de 15 – 20 m faţă de lunca Dunării, pe strada fostă „Sfinţii Apostoli”, actualmente Mihai Viteazu, la nr. 31. Data construirii acestui locaş nu se ştie, însă se cunoaște că s-a restaurat la anul 1846 cu ajutoare date de obşte. Biserica are două hramuri: „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel ” şi „Înfricoşata Judecată.” Înaintea ei nu se cunoaşte să fi fost construită o altă biserică şi documente scrise nu există, deoarece orice urmă de arhivă a fost distrusă în războiul din anii 1916 – 1918. Singurul document care să ateste originea şi reparaţiile survenite în decursul anilor, este [PISANIA] care amintește următoarele: „În anul 1906, fiind Mitropolit Primat Iosif Giorgian, Primar al oraşului Dimitrie Ghiolu, Paroh Preotul Matache Marin iar epitropi : Petre Vâlcea şi Ion Trifescu. Acest Sfânt locaş s-a zugrăvit din nou, i s-a înlocuit pardoseala şi s-au făcut importante reparaţiuni. Lucrările s-au executat datorită administraţiei părinteşti şi sentimentelor pioase ale Cucerniciei Sale Preotul Matache Marin şi ale epitropului casier – Petre Vâlcea, precum şi concursul intelectual al Domnului George M. Soare – secretarul Primăriei.” [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Biserica este zidită din cărămidă, sub formă de cruce. Este destul de spaţioasă, având o lungime de 26 m. şi o lăţime de 7,80 m. Pridvorul are 2,50 m cu o lăţime de 3 m., pronaosul are o înălţime de 6 m şi lăţimea de 7,80 m, iar naosul o înălţime de 7,50 m, cu 13 m lăţimea absidelor, ridicându-se, sub turla cea mare, până la 12 – 13 m. Dimensiunile altarului sunt de 5,50 m, înălţime şi 7,50 m lăţime. Ultimele reparaţii generale s-au executat în anii 2007 – 2008 când s-a schimbat pardoseala şi s-a montat parchet de salcâm, s-a montat catapeteasma sculptată din stejar, s-a tencuit biserica la exterior, iar pe acoperişul a fost învelit în tablă de cupru. În urma ultimilor reparaţii capitale biserica a fost resfinţită de Preasfinţitul Părinte Episcop Galaction în data de 14 octombrie 2008. [PICTURA] În anul 1924 întreaga biserica a fost repictată, în ulei, în stil realist. Actuala pictură este executată în tehnica tempera de Cristina Călinescu din Bucureşti, între anii 1983 – 1984. [ANEXE] Nu are. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Dintre obiectele deosebite pe care le are biserica pot fi amintite: o icoană, „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, pe lemn, cu dimensiunile de 1,10 m x 0,75 m, în culoare maron – închis, pictată de către un rus cu numele Stanislav în anul 1873; un Sfânt Potir din argint aurit. Paharul este aşezat într-o cupă de filigran având în exterior 4 icoane în email: Domnul Iisus Hristos, binecuvântând pâinea şi vinul, Domnul Iisus Hristos, în rugăciune, Domnul Iisus Hristos, cu crucea în braţe şi Maica Domnului, în rugăciune. Pe piciorul Sfântului Potir şi anume la bază, în acelaşi cadru de filigran are alte 4 icoane tot în email şi care reprezintă: Domnul Iisus Hristos, în grădina Ghetsimani, Domnul Iisus Hristos, ducându-şi crucea spre Golota, Punerea domnului Iisus Hristos în mormânt şi Domnul Iisus Hristos, cu cununa de spini pe cap. Sfântului Potir, dimpreună cu celelalte Sfinte Vase, tot din argint aurit se crede, că au fost donate de către ţarul Alexandru al Rusiei, cu prilejul trecerii prin acest oraş în războiul din 1877. Pe sfântul Potir şi sfântul Disc, se găsesc scrise, în ruseşte, următoarele inscripţii: pe Sfântul Potir: „Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi”, iar pe Disc: „Acest Agneţ al lui Dumnezeu se aduce pentru păcatele lumii.” ; de asemenea un Chivot, tot din argint aurit, din anul 1849, dăruit de Heracleea Ispilante. Are înfăţişarea de biserică în stil gotic. [ŞIRUL PREOŢILOR] Deoarece arhiva bisericii a fost distrusă, lista celor care au sluji la această parohie nu poate fi alcătuită, cel puţin în partea sa de început, decât pe baza mărturiilor celor bătrâni. Astfel, în ordinea cronologică aceasta ar cuprinde următorii preoți: Petcu; Ioan Oprescu; Mirodot Daniil; Ioan Neuoveanu; Matake Marin (a slujit între anii 1900 – 1927, venit prin transfer de la Roşiorii de Vede); Ilie Deleanu (între anii 1914 – 1924, a slujit împreună cu preotul Matache Marin); Iancu I. Pîrvu (1926 – 1973); Ienel Banu (1926 – 1973); Irineu Lăzărescu (1974 – 1988); Grigore Vulcănescu (1988-2011); Ion Geambazu (1989 – 1999); Costinel Pencea (1999 – prezent). Alături de ultimul din lista de mai sus, ce îndeplinește și ascultare de paroh, mai slujesc și Lăcrămuță Cristian și Petrică Camber - Tote C. CIMITIRUL. Parohia deține cimitir, însă nu există date cu privire la istoric și nu sunt înmormântate aici personalități bisericești sau laice. În faţa bisericii, de-o parte şi de alta, la depărtare de 1,50 m, de pridvor se găsesc două pietre funerare aşezate tot de către ruşi, cu ocazia războiului din 1877 şi a căror inscripţii abia se pot descifra: „N-are nimeni dragoste mai mare, decât aceia, care şi-au pus toată inima pentru prietenii săi.” şi numele: Dr. Deziderie, Dr. Smirnov şi Dr. Distroghitki; pe cea de a II-a, numele surorilor de caritate: Rosvovkaia, Gailovici şi Afanasieva. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” [ADRESA] str. Mihai Viteazu, nr. 31, Zimnicea, jud. Teleorman, cod poştal 145400 [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial.