Parohia ,,Sfântul Dumitru”-Coșoteni (Protopopiatul Roșiorii de Vede)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Satul Coșoteni este situat în partea de nord a județului Teleorman, pe malul stâng al râului Vedea, la 3 kilometri depărtare de municipiul Roșiorii de Vede. Aparține administrativ de comuna Vedea. În trecut era cunoscut sub denumirea de ,,Țigănia” ca urmare a faptului că în aceste locuri ar fi fost aduși în trecut robi țigani. Anul de înființare a satului este 1864 când au început să se facă primele împroprietăriri ale celor stabiliți aici. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE [ISTORIA ZIDIRII EI] În anul 2014 la inițiativa P.S. Episcop Galaction, s-a luat hotărârea schimbării din locaș de mir în mănăstire. Date importante despre istoricul bisericii găsim în Bibliografia Localităţilor şi Monumentelor Feudale din România. Aici biserica este trecută la Roşiorii de Vede sub numele de „Mănăstirea Drăgăneşti-Sfântul Dumitru, secolul XVII. Refăcută de Matei Basarab împreună cu Dinicu Buicescu spătarul şi Drăguşin Deleanu paharnicul în 1647 (aşa cum se specifică şi în pisanie), refăcută în 1708, stricată de cutremur în 1838, reparată în 1841, fost metoc al mănăstirii Văcăreşti.” Din 1994 este începută restaurarea şi continuată până în ziua de azi. Dicţionarul lui O.G. Lecca, pe baza pisaniei bisericii, susţine că ar fi ctitorie a lui Matei Basarab şi a verilor lui, Dinicu Spătarul şi Drăguşin Paharnicul, construită pe ruinele unei biserici mai vechi. Tradiţia orală o atribuie legendarului Negru Vodă (mănăstirii i se mai spune şi „Mănăstirea lui Negru Vodă”). Pisania bisericii este pusă de Matei Basarab la 1647. Scrisă în româneşte, cu litere chirilice, este model de scriere românească pe piatră, din secolul al XVII-lea. Pisania bisericii spune că această biserică este ridicată din „iznoavă” (din temelii) de Matei Basarab, dar în fond este vorba de o reparaţie făcută de domnitor la 1640. În „Inscripţiile mediavale ale Romaniei” se aminteşte de pisania de piatră de 0,89/1,88 m, spartă în 3 bucăţi, literă de 7 cm în relief, provenind de la biserica din Drăgăneşti-Roşiorii de Vede şi care a aparţinut Muzeului Naţional de Antichităţi. [PISANIA], păstrată azi la Muzeul Naţional de Artă (nr. de inventar 4367) conţine următorul text: „1647(7155), august 1- Această sfântă şi Dumnezaiască besearecă de astă mănăstire, anume Drăgăneşti, care iaste hramul Sf(a)ntului marelui macin(i)cu Dimitrie, eu robul Domnului/mie, în I(isu)s H(risto)s şi închenătorului sf(i)nte(i) Tro(i)ţe, la Mateiu Basarabu, cu mila lui Dumnezeu domnu/ şi voi(o)d a toat(ă) Ţara Românească şi ştiin(d)u dă ctetoria noastră despre muma-me şi văzând-o veche si stricat(a) ridicatu-o-am den temei/ însă de npreun(ă) cu rudele noastre ce (n)i se trag despre muma-me, anume jupân Diicu marele spătaru şi jupân Drăguşen/ marele paharnicu; şi ( o am) zidită de piatră între slava Io i Dumnezeu şi întru lauda marelui m(u)cenicului Dimitrie şi-ntra pom(an)a păr(i)nţi(lor) noştri şi-a noastră de veci amin. La leat 7155, adică anul anul 1647. Ispravnic al acestei zidiri a fost căpitanul Badea.” Cu toate că pisania îl arată ca ctitor pe Matei Basarab, iar tradiţia îl arată pe Negru Vodă, profesorul de istorie Argentin Porumbeanu, reputat cercetător al istoriei locale, aduce argumente că nici unul dintre ei nu ar fi adevăratul ctitor. Se pare că ridicarea bisericii Ţigănia-Drăgăneşti este strâns legată de domnia voievodului Radu Vodă Paisie (1535-1545). Mergând pe firul istoriei, aflăm că după moartea domnitorului Vlad Vintilă Voievod, în scaunul domniei este ridicat de către boieri Petru, fiul din flori al lui Radu Vodă al IV-lea cel Mare şi fiica lui Neagoe Basarab, Ruxandra. Pentru că la urcarea pe tron era egumenul mănăstirii Argeş ( deci călugăr), în istorie va rămâne cunoscut cu numele de călugărie-Radu Paisie. După recunoaşterea ca domn de către turci, acesta caută să se răzbune pe boierii olteni Laiot şi Stroie care încercaseră să preia tronul. După o luptă aprigă, Radu Paisie, înfrânt, se retrage în raiaua Turnu. După numai două luni se reorganizează, cerând ajutor turcilor. Bătălia are loc la „Fântâna ţiganului”, iar Laiot şi Stroie mor împreună cu aliaţii lor. Se crede că prima bătălie, în care Radu Paisie a fost înfrânt, s-ar fi dat la Ţigănia Drăgăneşti. Vistiernicul său de încredere, Radu Golescu, nu lasă averea pe mâna vrăşmaşilor, la Târgovişte, ci o duce domnului la Nicopole, în raiaua Turnu, iar pentru credincioşia sa, domnitorul îl răsplăteşte cu moşia ce se afla în apropierea locului de bătălie şi care se va numi Goala, de la numele vistiernicului (azi comuna Meri-Goala). Conform obiceiului timpului, şi aici, pe locul de luptă, s-a ridicat o biserică-Ţigănia Drăgăneşti. Un alt argument este faptul că arhitectura bisericii indică secolul al XVI-lea şi nu din secolul al XVII-lea, cu toate că Matei Basarab arată în pisanie că a construit-o „din temelii”. Construcţia se face după tipicul bisericilor din secolul XVI, navă în formă de cruce (treflată), turla se înalţă zveltă, de formă octogonală, cu baza pătrată pe naos şi împodobită sus cu arcaturi şi feston în dinţi de ferăstrău. Zidurile exterioare, în cărămidă aparentă, cu false arcaturi, frânghie ne-răsucită şi cornişe în dinţi pe două rânduri cu mult mortar. Demn de remarcat este şi faptul că construcţia a mai avut deasupra pronaosului două turle mici, prăbuşite în timp, dar ale căror urme se văd din interior. Cele cinci ferestre dreptunghiulare sunt tivite cu piatră simplă. Camerele naosulni şi pronaosului, care sunt de dimensiuni egale, sunt despărţite de un perete gros de zid. Se crede că pe faţa dinspre naos a zidului au existat portretele ctitorilor. Catapeteasma, care la început a fost din lemn, a fost înlocuită cu timpul cu una de zid, pentru siguranţa clădirii. Se presupune că Radu Paisie nu a terminat biserica la interior (pictura) datorită mazilirii sale şi exilării în Egipt, unde a şi murit. Pictura a fost făcută în frescă mai târziu, sub Vodă Brâncoveanu şi plătită de vornicul Şerban Cantacuzino, cel care a ctitorit şi biserica Sfântul Spiridon din Roşiorii de Vede. În anul 1935 biserica a fost restaurată de către Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, devenind biserică de mir. A funcţionat aşa până în 1969, când a intrat în ruină şi în părăsire. Acum biserica se află într-un complex proces de restaurare, ce are în vedere redarea vechii forme, dar şi păstrarea unor mari fragmente de frescă, mai ales în turla de pe pronaos, unde s-au conservat mai bine. Demnă de remarcat mai poate fi şi clopotniţa, care este considerată drept unicat în zonă. Bârne groase, din lemn de esenţă tare, formează un trapez de aproximativ 3,50 m înălţime. Aproape toată este îmbrăcată cu şiţă, rămânând liberă doar partea de sus, unde este fixat un clopot de mici dimensiuni. Nu există date despre timpul în care a fost construită şi de către cine. Biserica Ţigănia-Drăgăneşti este cel mai vechi monument arhitectural şi istoric din Teleorman. [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Biserica este o construcţie din cărămidă plină, presată, având fundaţia cu adâncimi variabile între 1,57 m şi 1,67 m. La nivelul brâului cu profile pe perete, sondajele locale indică zidărie din cărămidă fără piatră. Degradarea structurii de rezistenţă a fost favorizată de sistemul constructiv defectuos, cu slabe legaturi transversale. Grosimea ziduri este de 0,80 m, ferestrele, 5 la număr, sunt construite după modelul timpului, foarte înguste la exterior (pentru apărare) şi cu deschidere progresivă spre interior pentru o iluminare adecvată. Turla este aşezată pe naos şi acoperită cu ţiglă. Biserica nu are pridvor, iar naosul este despărţit de pronaos printr-un perete gros, construit, probabil, şi pentru susţinere. [PICTURA] Catapeteasma de zid păstrează încă icoanele originale Pictura bisericii este în întregime în frescă, în stilul postbizantin. Maniera de lucru vădeşte un artist cu o bună stăpânire a desenului, înclinat către decorativismul pronunţat, evident în modul în care tratează faldurile veşmintelor. Deşi veşmintele sunt reprezentate într-o manieră strict bidimensională, în tratarea chipurilor se observă o uşoară tendinţă de redare a modelului. Cromatica rafinată cuprinde mai multe nuanţe de roşu, gri-uri, ocru-galben, brun-uri, negru de fum. [ANEXE] Biserica deține o clopotniță. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Biserica nu deține obiecte de valoare. [ȘIRUL PREOȚILOR]: pr. Mircea Stancu, pr. Cătălin Vlădeanu, pr. Marius Năvârcă, pr. Cătălin Popescu, pr.Alin Istrate. C. CIMITIRUL Parohia nu deține cimitir. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu sunt date. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] F. DATE DE CONTACT PAROHIE [HRAM] ,,Sfântul Dumitru”; [ADRESA] sat Coşoteni, comuna Vedea, județul Teleorman, cod poştal 147132. Nu are telefon și site oficial. BIBLIOGRAFIE: BĂLAN, Constantin, Inscripţiile medievale şi din epoca modernă a României, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2005; PORUMBEANU, Argentin St., Roşiorii de Vede-O istorie a oraşului prin monumentele sale, Ed. Aius PrintEd, Craiova, 2006