Parohia ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”-Dobrotești I (Protopopiatul Roșiorii de Vede)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Comuna Dobroteşti este o localitate rurală din judeţul Teleorman, situată pe ambele părţi ale DN 65A, la o distanţă de 24 de km-nord faţă de municipiul Roşiorii de Vede. Satul Merişani, situat la 2 km distanţă, aparţine administrativ de comuna Dobroteşti. În aproprierea vechiului conac Berindei au fost descoperite mai multe artefecte într-o aşezare de tip Gumelniţa, fapt ce dovedeşte vechimea aşezărilor omeneşti de pe aceste meleaguri. Prima atestare documentară este datată 23 octombrie 1525 , iar aşezări apar în anul 1556 pe moşia boierului din acea vreme, construite de oamenii proveniţi din alte zone, angajaţi clăcaşi. Denumirea satului este de origine slavă -Dobrotei- ceea ce în traducere ar însemna mulţi tei, nume datorat abundenţei acestui gen de arbore în zonă. Cu timpul denumirea s-a schimbat în Dobroteşti. Vechea vatră nu este aceiaşi cu cea de azi. Iniţial, localitatea se situa undeva la 3 km distanţă, pe malul pârâului Burdea, dar datorită deselor inundaţii a fost strămutată pe locul pe care se află azi. Există şi ipoteza că denumirea iniţială ar fi fost aceea de Doage, nume dat de ocupaţia clăcaşilor de pe moşie, aceea de meşteşugari de doage. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE [ISTORIA ZIDIRII EI] Prima biserică, construită din lemn, a fost ridicată pe cheltuiala boierului locului în anul 1536. Pe locul ei, postelnicul Matei Berindei, boier de seamă în divanul Ţării Româneşti, va ridica în 1753 o biserică de zid, în formă de navă, cu şarpantă din lemn şi cu o singură turlă, folosită în vechime, probabil, şi pe post de clopotniţă. Din textul pisaniei aflăm că în 1870 biserica are parte de reparaţii capitale, în timpul preotului Dan Tufeanu, cheltuielile fiind suportate de boierul Dimanche Polimeride şi prin strădania primarului Anghel Gîrnescu. După cutremurul din 1940, la iniţiativa preotului Nicolae Constantinescu şi cu cheltuiala lui Jean Berindei şi a deputatului Radu Polimeride biserica va fi întărită cu contraforţi din fier forjat pe interior şi exterior. Despre pictură ştim doar faptul că în anul 1913 este refăcută integral de către pictorul Constantin Vasilescu, iar în 1968, prin osârdia preotului Soare Teodorescu, se va reface întreaga lucrare, pictor fiind Traian Bilţiu. O nouă renovare se va face în anul 1989, după ce cutremurele din 1977 şi 1986 aduc biserica într-o stare deplorabilă. Din contribuţiile enoriaşilor, sub conducerea preotului Viorel Buică şi a consiliului bisericii, sfântul lăcaş va avea parte de ample reparaţii capitale. Începând cu anul 2002 biserica este renovată din nou prin înlocuirea acoperişului cu tablă nouă şi a pardoselii cu mozaic veneţian precum şi spălarea picturii. Clopotniţa din zid va fi ridicată cu fonduri de la enoriaşul Nelu-Şişu Glăvan, iar clopotul nou, donat prin bunăvoinţa domnului George Becali. La data de 8 noiembrie 2006 este târnosită de Preasfinţitul Părinte Galaction, Întâiul Episcop al Alexandriei şi Teleormanului, în prezenţa a numeroşi credincioşi. Textul pisaniei: „Ridicatu-s-a această biserică în anul 1753 de către boier Matei Berindei postelnicul, îngropat şi pictat cu fiii săi Ioniţă şi Matei Berindei. S-a restaurat pe cheltuiala lui Dimache Polimeride, Anghel Gârnescu primar şi a preotului Dan Tufeanu la 1870. Prin grija domnilor Jean Berindei, Radu Polimeride şi a preotului paroh N. Constantinescu, la 1945. După cutremurul din 1940 şi la 1968, sub îndrumarea preotului paroh Soare C. Teodorescu, precum şi în 1971 din contribuţia enoriaşilor. La 1989, după cutremurele din 1977 şi 1986, din contribuţia enoriaşilor sub conducerea preotului Buică Viorel şi a consiliului bisericii”. [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Biserica Dobroteşti I este construită din cărămidă, în formă de navă, având lungimea de 14,5 m, lăţimea 6,80 m, iar înălţimea până în vârful turlei de 17 m. Zidurile au o grosime de 0,77 m, iar ferestrele sunt în număr de 8. Sfântul lăcaş are o singură turlă aşezată pe pronaos, construită în formă octogonală, aşezată pe un postament paralelipipedic din cărămidă, acoperită cu tablă şi având un acoperiş construit în trepte. [PICTURA] În 1753 pictorul angajat să lucreze interiorul bisericii a pictat în spaţiul destinat de erminia bisericească pentru ctitori chipul postelnicului alături de cei doi fii ai săi, Ioniţă şi Mihăiţă, chipuri ce se păstrează şi azi, veghind mormintele lor ce se află în biserică. Deputatul Dimache Polimeride şi soţia sa, Perdica sunt pictaţi pe pereţii pridvorului, în amintirea ajutorului dat pentru consolidarea bisericii. Catapeteasma este zidită din cărămidă pe ea fiind aplicate icoanele de lemn. Biserica nefiind prea înaltă la interior, are numai 2 registre, în afara icoanelor împărăteşti: icoanele praznicale şi ale Sfinţilor Apostoli. Pictura bisericii este realizată în ulei de pictorul Traian Bilţiu la renovarea din anul 2005. [ANEXE] Biserica deține o clopotniță și o cancelarie.[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Biserica nu deține obiecte de valoare. [ȘIRUL PREOȚILOR]: pr. Dan Tufeanu, pr. Nicolae Constantinescu, pr. Gheorghe Ungureanu, pr. Soare Teodorescu, pr. Constantin Iscru, pr. Teodor Istrate, pr. Viorel Buică, pr. Mantu Bălţoi și pr. Tecuceanu Florea Anghel. C. CIMITIRUL Parohia deține un cimitir. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Ioan Ianolide (1919-1986). S-a născut în anul 1919, în localitatea Dobroteşti, Teleorman. Despre viaţa sa nu se ştiu foarte multe, fiind cunoscut mai ales ca prieten sau chiar ucenic al lui Valeriu Gafencu, Sfântul închisorilor. Într-un interviu-mărturie, sora acestuia (a lui Valeriu Gafencu) aducea informaţii preţioase în această privinţă: „-Aţi locuit în satul lui Ioan Ianolide?-Da. Mergând să-l vizitez pe Valeriu, prin toate puşcăriile prin care a trecut, l-am cunoscut pe cel mai bun prieten al lui, pe Ioan. La Galda, ei s-au aflat o perioadă într-un fel de semi-libertate. Cunoscându-l mai bine pe Ioan, după o vreme, am hotărât să ne logodim. Logodna s-a petrecut în biserica din colonia de la Galda, înaintea preotului. A fost şi mama, au fost şi părinţii lui Ioan. Mama, săraca, a spus aşa, ca pentru sine: „Doamne, încă un puşcăriaş în familia noastră!”. Ioan, ca să fim în siguranţă, ne-a trimis la Dobroteşti. Am predat acolo limba română, locuind în casa mătuşei lui Ioan. Avea două case, de fapt.Cât timp aţi locuit la Dobroteşti?Aproape 5 ani. În 1952, fiind la clasă, a venit primarul comunei, Popa, şi mi-a spus: „Bine că v-am găsit aici! Sunteţi urmărite de miliţie. Cred că ar fi mai bine să plecaţi. Mai vreau să vă spun că soţul d-voastră, Valeriu Gafencu, a murit la Târgu Ocna”. „E fratele meu” – i-am spus... Şi a trebuit să plecăm din Dobroteşti”. Face Facultatea de Drept la Bucureşti pe care însă nu o termină. În anul 1941, fiind membru al Frăţiilor de Cruce, este arestat şi închis timp de 23 de ani în diferite închisori (la Aiud, la Piteşti, la Târgu Ocna). Trece la cele veşnice la data de 5 februarie 1986. În decembrie 2006, la 20 de ani de la moartea sa, este publicată cartea "Întoarcerea la Hristos", la Editura Christiana din Bucureşti. Cartea a fost scrisă pe ascuns, în anii 1981-1984, în grabă şi cu frică, Ianolide fiind urmărit şi ameninţat cu moartea de Securitate. Manuscrisele, după moartea sa, au fost trimise în străinătate, iar după 1989 au fost readuse în ţară. Puse într-un sac, fără titluri sau date trecute pe ele, au ajuns la Mănăstirea Diaconeşti din judeţul Bacău. Aici, măicuţele i-au dat o formă cărţii, la care se adaugă prefaţa scrisă de Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, ultimul lucru făcut înainte ca acesta să înceteze din viaţă (21 noiembrie 2006). Cartea tratează tema închisorilor regimului comunist şi a torturilor suferite de deţinuţii politici sau religioşi: Valeriu Gafencu, Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Radu Gyr, Părintele Arsenie Papacioc, Nichifor Crainic, Petre Ţuţea, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Vasile Voiculescu, Dinu Pillat, Gheorghe I. Brătianu, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, părintele Cleopa Ilie, părintele Dumitru Stăniloae, monahul Nicolae Steinhardt. Este considerată de specialişti ca fiind cea mai completă carte care tratează această temă. În capitolele cărţii găsim un fragment intitulat „Crăciunul copilăriei-1931”, în care autorul vorbeşte despre satul natal şi despre „popa Nae” (preotul Nicolae Constantinescu), cel ce purta discuţii pe teme religioase cu tatăl său în casa natală. În mărturisirea autobiografică de la începutul cărţii, scriitorul spunea: ”La sfârşitul acestei amarnice experienţe, numai Hristos rămâne viu, întreg şi veşnic în mine. Bucuria mea e deplină:Hristos. M-am dăruit Lui şi El m-a făcut om. Nu-L pot defini, dar El e totul în toate. Slavă dau lui Hristos Dumnezeu şi Om!” E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Nu sunt date. F. DATE DE CONTACT PAROHIE [HRAM] ”Parohia Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”; [ADRESA] comuna Dobroteşti, jud. Teleorman, cod poştal 147115. Nu are telefon și site oficial.