Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae”- Drăgăneşti Vlaşca (Protopopiatul Videle)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI2 D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Parohia Sfântul Nicolae este situată în comuna Drăgăneşti Vlaşca, judeţul Teleorman. Comuna Drăgăneşti Vlaşca este situată în partea de est a judeţului Teleorman, în câmpia Burnasului, la limita cu judeţul Giurgiu. Până la jumătatea secolului XX, comuna a făcut parte din judeţul Vlaşca. Comuna Drăgăneşti Vlaşca este situată pe valea râului Câlniştea la intersecţia drumului judeţean Giurgiu-Videle cu drumul naţional Bucureşti-Alexandria. Comuna este alcătuită, în momentul de faţă, din trei sate Drăgăneşti Vlaşca, Comoara și Văceni. Potrivit uneia dintre tradițiile locale, numele de Drăgăneşti provine de la dragon (cavalerist pe vremuri), iar alte tradiții, denumirea ar putea proveni de la numele de Drăgan, o familie de ciobani care erau stabiliţi pe teritoriul comunei de astăzi. Cu toate că există urme de locuire încă din neolitic, în anul 1633 numele de Drăgăneşti apare pentru prima dată într-un înscris oficial cu ocazia unei tranzacţii de pământ între un anume Băcilă ,,s-a vândut rumân” (ţăran dependent) postelnicului Mihai din Roata. În anul 1693, potrivit cronicii lui Ion Neculce, se pare că la Drăgăneşti ar fi avut loc întâlnirea dintre Constantin Brâncoveanu, domnul Ţarii Româneşti şi generalul austriac Ionathan Heissler unde ,,s-au mâncat, s-au vorbit şase ceasuri” despre situaţia Munteniei invadată de austrieci si de pătrunderea tătarilor chemaţi în ajutor de Constantin Brâncoveanu. Localitatea apare, în secolul al XVIII-lea pe o hartă realizată de generalul austriac Bauer. În 1791 satul a fost distrus şi apoi refăcut. În timpul războiului ruso-turc dintre 1806-1812 satul a fost distrus din nou. În 1834 satul apare în ziarele vremii cu ocazia uciderii haiducului Nicolae Grozea. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Populaţia satului mărindu-se cu timpul, biserica veche devenise neîncăpătoare, fapt ce a determinat pe proprietarul Alexandru Lahovary, în anul 1853, să ridice o noua biserică pe o porţiune din terenul conacului său boieresc. Însă timpul cu agenţii lui dăunători: ploi, furtuni, cutremure etc,. deşi clădită din cărămidă, i-au adus bisericii mari deteriorări şi pentru a o menţine în stare de funcţionare, a trebuit să i se facă reparaţii serioase în anul 1882, apoi după 33 ani, din nou s-au făcut o serie de reparaţii, care au ţinut-o în picioare până în anul 1934, când s-a efectuat o temeinică lucrare de consolidare a temeliei şi zidurilor, cărora li s-au adăugat contraforţi laterali. [PISANIA]: „Această Sfântă şi Dumnezeiască Biserică, cu hramul Sfăntul Nicolae, s-a clădit de Nicolae Lahovary cu contribuţia locuitorilor în anul 1853. Cutremurul din anul 1880 a dărâmat turlele, reparaţii s-au mai făcut în anul 1914. În anul 1942, sub păstorirea Înalt Preasfinţitului Patriarh Nicodim s-a pictat interiorul. Preoţi fiind Andrei Georgescu şi Gheorghe Ciortan, pictor Alexandru Moscu.” [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Ca formă este dispusă în plan de corabie şi are în exterior o lungime de 20m, lăţime 10m şi o înălţime de 7m. La intrare s-a adăugat, planului inițial al bisericii, un pridvor închis, cu câte o fereastră, la cele două ziduri laterale, a căror înălţime este 2,5m, iar lăţime 1,5m. Din pridvor se intră în pronaos printr-o uşă mare în două foi făcută din lemn de stejar. Pe pronaos este situat podul (cafasul) susţinut de doi stâlpi masivi de zid care susţin şi turla bisericii. Această turlă este în stil bizantin având forma unei cepe deasupra căreia străjuieşte o cruce mare de fier. Pronaosul este despărţit de naos prin două coloane masive de zid pe care se susţine cafasul si turla. Naosul are pe pereţii laterali câte trei ferestre mari, iar absida altarului este despărţită de naos prin catapeteasma construită din lemn de stejar. Altarul este format din trei laturi a căror lăţime din exterior este de câte 4m fiecare. Peretele Sfântului Altar dinspre miazăzi are uşă, iar cel dinspre răsărit are o fereastră. [PICTURA] bisericii a fost executată de pictorul Alexandru Moscu în anul 1942 cu fondurile donate de proprietarul Anghel Capră. Din cauza faptului că la tavan pictura a fost executată direct pe scândură şi nu pe pânză, cum ar fi trebuit, s-au produs, din cauza dilatării scândurilor la umezeală şi strângerii lor la uscăciune, fisuri şi chiar deteriorări ce impuneau remedieri. Pictura a fost restaurată în anul 1996 de către pictorul Voicu Pascu [ANEXE] Nu are. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deține obiecte cu valoare de patrimoniu. [ŞIRUL PREOŢILOR] Badea Abăluţă, Tudor, Radu Paraschivescu, Andrei Georgescu, Valeriu Ciulacu, Gheorghe Ciortan, Tăşedan Virgil, Nicolae Constantin, Adrian Drăghici și Bumbeneci Lucian Andrei. C. CIMITIRUL. Parohia deține cimitir, însă nu există date cu privire la istoric și nu sunt înmormântate aici personalități bisericești sau laice. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfântul Ierarh Nicolae” [ADRESA] comuna Drăgăneşti Vlaşca, judeţul Teleorman [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial. BIBLIOGRAFIA: DRAGOMIR, Georgeta, IVAN, Petre, DRAGOMIR, Ştefan, Istoricul bisericii şi comunei Drăgăneşti Vlaşca. File de monografie, Ed. Tipoalex, Alexandria, 2002.