Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” – Drăghinești (Protopopiatul Videle)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI2 D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Comuna Gratia, care până în anul 1968 a făcut parte din fostul judeţ Vlaşca, este aşezată pe malurile pârâului Dâmbovnic, care izvorăşte din apropierea municipiului Piteşti din judeţul Argeş. Numele pârâului este de origine slavă şi de către unii se socoteşte că stă în legătură cu vechiul cuvânt slav „dâmb” care înseamnă stejar. În legătură cu numele comunei Gratia, vom preciza că la început s-a numit „Ghimpeni”, după numele moşii de pe acelaşi loc, desigur, care purta acelaşi nume „Ghimpeni”. Documentar, acest nume se întâlneşte pentru prima oară la 8 iunie 1579. La această dată domnitorul Ţării Româneşti, Mihnea Turcitul, în prima sa domnie 1577-1583, emitea un hrisov, în care este vorba şi de moşia „Ghimpeni” înaintaşa comunei Gratia de azi. La 20 aprilie 1726, domnitorul fanariot al Ţării Româneşti, Nicolae Mavrocordat, în cea de a doua domnie a sa (1719-1730) a întărit Mitropoliei din Bucureşti mai multe sate şi moşii, printre care este trecută şi moşia sau satul Gratia. Dintre cătunele Gratiei, amintim Drăghineşti şi Fărcăşanca. Primul dintre ele, Drăghineşti, se socoteşte că îşi trage numele de la „Albul ot Drăghineşti”, despre care, plecându-se de la cele ce în anul 1755 se spuneau în actul de închinare a bisericii „den Drăghineşti” Mănăstirii Stavropoleos din Bucureşti, se spune că a fost „căpitan” în oastea lui Mihai Viteazul. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] În satul Drăghineşti, biserica este aşezată în mijlocul acestuia, aproape de apa Dâmbovnicului. Iniţial ea a fost ctitorită din lemn înaintea anului 1755, de către logofătul Cârstea Drăghinescul, care în acel timp, desigur, era proprietarul moşiei Drăghineştilor, numită aşa după numele familiei sale, Drăghinescu. La 5 mai 1755 „Cârstea logofătul Drăghinescul, adevăratul nepot al Radului Căpitan Albu dă Drăghineşti” închina „această sfântă şi dumnezeiască biserică de la Drăghineşti - stânjeni 300 - Sfintei Mănăstiri Stavropoleos din Bucureşti şi Sfinţii sale părintelui Matei Vlădica” stareţul acestui locaş mănăstiresc între anii 1745-1763. Biserica Logofătului Cârstea Drăghinescu era în formă de navă, cu pridvor deschis şi cu două turle. Cea de pe pridvor servea şi de clopotniţă. Materialul folosit la construcţie a fost lemnul de stejar. Cu toate acestea ea, după ce în 1864 fusese împroprietărită cu 8,5 hectare teren arabil, drept serie bisericească din fosta moşie a Drăghineştilor secularizată în anul 1863, a mai durat până în anul 1887, ceea ce poate fi o probă că stareţii de la Stavropoleos, din Bucureşti i-au purtat de grijă. În acest an, 1887, însă, biserica ajungând poate la stare de dărăpănare, a fost dărâmată şi pe locul ei s-a construit o nouă biserică din zid. Din materialul lemnos recuperat de la vechea biserică s-a făcut tâmplăria celei noi de zid: cadrul lemnos al tâmplăriei şi grinzile de susţinere. [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Biserica actuală este făcută din cărămidă de către locuitorii satului, sub îndrumarea localnicului Nicolae Mişu, care timp de trei ani a trudit pentru adunarea şi pregătirea materialului necesar construcţiei. Ca tip de construcţie s-a păstrat forma de navă, cu o singură turlă, cu pridvor închis (iniţial a fost deschis). Sfinţirea acestei noi biserici s-a săvârşit în duminica lui Toma, din anul 1890, care a căzut la 8 aprilie. În 1912 i s-a schimbat tabla acoperişului. În anul 1963 s-a realizat rezugrăvirea completă şi introducerea luminii electrice. Toate acestea au fost gata la 10 nov. 1964, când s-a săvârşit resfinţirea bisericii de către vicarul patriarhal de atunci, Arhiepiscopul Dunării de Jos de mai apoi, Dr. Antim Nica, însoţit de un mare sobor de preoţi şi diaconi. [PICTURA] Este în tehnica frescă și a fost realizată de către pictorul Constantin Blendea, în 1963 [ANEXE] În anul 1936, preotul Vasile Mişu, a construit în curtea bisericii o frumoasă clopotniţă etajată, din zid. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deține obiecte cu valoare de patrimoniu. [ŞIRUL PREOŢILOR] Deşi în mod sigur satul Drăghineşti este mai vechi decât anul 1755, când se face amintire şi de biserica lui, totuşi din şirul preoţilor slujitori se cunosc numai puţine nume. Lista lor începe abia în 1836, când preotul Ioan Duhovnicul se întâlneşte făcând o însemnare pe un Molitfelnic. A slujit până la 1873, când a murit. Lui i-a urmat preotul Vasile, zis „Saitoc”, apoi preotul Ioan Văldescu, originar din Babele-Vlaşca, cel ce a slujit aici până la 1 septembrie 1907, când s-a mutat la Udeni-Vlaşca. După aceasta este atestat preotul Niţă Popescu paroh la Gratia şi slujitor şi la filiala Drăghineşti până în 1921. I-a urmat preotul Gheorghe Bărăscu, originar din Transilvania, care în 1923 s-a transferat la o biserică din judeţul Prahova. Plecând el, a ajuns slujitor al bisericii din acest cătun preotul Dumitru Iliescu, care a rămas aici până în 1933. În acest an 1933, prin transfer a venit la Drăghineşti,de la parohia Scurtu-Drăceşti-Vlaşca preotul Vasile Mişu. După preotul Vasile Mişu au păstorit: preotul Marinică Gheorghe, preotul Drăgulin Gheorghe, preotul Popescu Stelian. Astăzi preot paroh este Popescu George Iulian. C. CIMITIRUL. Parohia deține cimitir, însă nu există date cu privire la istoric și nu sunt înmormântate aici personalități bisericești sau laice. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” [ADRESA] sat Drăghineşti, comuna Gratia, judeţul Teleorman, cod poştal 147157 [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial.