Parohia „Sfântul Mare Mucenic Dimitri Izvorâtorul de Mir” – Fărcășeanca (Protopopiatul Videle)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI2 D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Comuna Gratia, care până în anul 1968 a făcut parte din fostul judeţ Vlaşca, se află în partea de nord - est a judeţului Teleorman, fiind situată la 70 km depărtare de Alexandria, capitala lui şi la 50 km depărtare de Bucureşti, capitala ţării. Este aşezată pe malurile pârâului Dâmbovnic, care izvorăște din apropierea municipiului Piteşti din judeţul Argeş, la mică depărtare de satul Darja şi se varsă în râul Neajlov, lângă satul Clejani şi el din fostul judeţ Vlaşca. Numele pârâului este de origine slavă şi de către unii se socoteşte că stă în legătura cu vechiul cuvânt slav ,,damb”, care înseamnă ,,stejar”. Alţii însă cred că numele său vine de la cuvântul de origine maghiară ,,domb” care înseamnă ,,ridicătură de teren mai mică decât dealul, colină”, ceea ce este mai greu de presupus. Vatra comunei se mărginește la est şi nord – est cu teritoriul satului Cartojani şi al comunei Vânătorii Mici, la vest cu cel al comunei Poeni, la sud cu cel al satului Buteşti şi la nord – vest cu cel al comunei Sârbeni. Ea se întinde de o parte şi de alta a pârâului Dâmbovnic, este în formă de trapez, cu latura lungă la nord şi cu o prelungire îngustată către nord – est. Suprafaţa ei reprezintă un relief felurit: şes, văi şi mici dealuri, numite Valea Dâmbovnicului, Valea Chiricanului, Valea Mare, Delureni, Dealul Mare, s.a. În legătură cu numele comunei Gratia, vom preciza că la început aceasta s-a numit ,,Ghimpeni”, după numele unei moşii de pe acelaşi loc. De către unii se socoteşte că numele de ,,Gratia” vine de la podurile de gratii, adică de stinghii de lemn care se întindeau peste apa Dâmbovnicului pentru a se putea trece cu piciorul sau cu carul, iar de către alţii vine de la ocupaţia locuitorilor Gratiei, care împleteau meşteşugit gratii, adică ,,unelte de vânat, cărat şi pescuit” din ,,nuiele”. Dintre cătunele comunei Gratia amintim: Drăghineşti, Fărcășanca, Ciurari, Gratia Mică. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Biserica parohiei Fărcăşanca, al cărei hram este Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, este aşezată în mijlocul comunei la cca. 300 m în stânga apei Dâmbovnicului şi la cca. 30 m depărtare de şoseaua comunală Preajba – Corbii Mari. Cătunul mai are un sat numit Ciurari, dar ambele nu au decât o singură biserică. Înainte de actuala biserică, în aceste două sate, Fărcăşanca şi Ciurari n-a mai fost alta. Cea de acum a fost construită între anii 1852 – 1856 de către ctitorii Tomas si Dimitrie Musicu, aşa cum reiese din textul [PISANIEI]: ,,Biserica de față a ridicat-o din temelie chir Toma la anul 1850 , august 15 şi s-a săvârșit de iznoavă de către Dimitrie Musicu în amintirea celor doi frați ai săi Nicolae și Sterie, răposaţi, cel dintâi la anul 1833 la Magarovo şi celălalt în 1834 în târguşorul Platoru din Macedonia.” [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Ca arhitectură, biserica construită este din zid, în formă de corabie, cu bolţi ca nişte coviltire, fără răspunsă, este acoperită cu tablă si cu pardoseală de ciment. Are totuşi o turlă în faţă pornită de la acoperiş. Mai apoi, a fost reparată în anul 1885. Şi mai apoi, în anul 1917 în zilele ocupaţiei germane din timpul primului război mondial, soldaţii nemţi au transformat-o în grajd de cai. După încheierea păcii, între 1925 – 1929, i s-au făcu reparaţii de care avea nevoie în urma celor ce suferise. Suportarea cheltuielilor s-a făcu de către enoriaşi, în frunte cu familia Grigore şi Dumitra Constantinescu. În anul 1930 biserica a fost ridicată la rang de parohie, fiind adus la cârma ei preotul Ruse Ionescu, atunci hirotonit, prin a cărui grijă în anul 1964 s-a făcut bisericii o nouă reparaţie generală, i s-a restaurant pictura, s-a electrificat, s-a împrejmuit curtea cu grilaj, şi mai apoi în 1978, s-a consolidat zidăria. [PICTURA] În 1856 biserica a şi fost pictată, dar nu se știe numele zugravului. În urma reparațiilor din anii 1925-1929 biserica a fost repictată în ,,ulei”, în stil realist, de către pictorul Vasile Georgescu. Aceasta a fost refăcută în anul 1964 de către pictorul Gh. Trusculescu. [ANEXE] Clopotnița bisericii s-a construit din zid în timpul reparațiilor din anii 1925-1929. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deține obiecte cu valoare de patrimoniu. [ŞIRUL PREOŢILOR] Până a fi ridicată la rangul de parohie în 1930 , la biserica din Fărcăşanca au slujit preoţi de la biserica din Gratia Mică după cum urmează: preotul Badea (atestat 1754), preotul Anghel (atestat 1810), Diac. Stancu (atestat 1810), Preotul Cârstea (atestat 1830), Preotul Calotă atestat 1842, Preotul Bratu atestat 1842, 1868 – 1880 preotul Vasile , 1880 – 1894 preotul Anghel Ogărăscu (1880-1888), preotul Nicolae Stănescu (1882 – 1922), preotul Ion D. Popescu (1922 -1923), preotul Gh. Bărăscu (1922 – 1923) preotul Damian Stănoiu (1923) preotul Dumitru Iliescu (1930) preotul Ruse Ionescu. C. CIMITIRUL. Parohia nu deţine cimitir. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfântul Mare Mucenic Dimitri Izvorâtorul de Mir” [ADRESA] str. Tudor Vladimirescu, sat Fărcăşanca, comuna Gratia, judeţul Teleorman, cod poştal 147155 [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial.