Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae” – Merenii de Jos (Protopopiatul Videle)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Localitatea Merenii de Jos, judeţul Teleorman, se află pe drumul judeţean Videle-Milcovăţul, fiind cea mai nord-estică localitate pe malurile râului Glavacioc. Localitatea este atestată documentar în anul 1527. Actul de atestare documentară a fost descoperit de marele savant Nicolaie Iorga şi publicat în ,,Documente privind Istoria României”. Este vorba de un hrisov emis de cancelaria voievodului Radu de la Afumaţi, care în urma bătălia de la Clejani, din 1527, acordă: ,,parte întărită lui Radu Vornic şi lui Dragomir Postelnic în satul Mereni pentru vitejie şi credință.” Este prima atestare istorică pomenită în hrisoave de o cancelarie domnească a localităţii Mereni, cu alte cuvinte actul de naştere, cu toate că la data de mai sus această localitate era deja constituită. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Prima biserică a fost construită în Merenii de Jos în anul 1848 pe uliţa Neguţilor în apropierea actualului sediu al Primăriei comunale. Era o construcţie din bârne de lemn şi acoperită cu şindrilă. Această bisericuţă s-a ridicat cu eforturile locuitorilor dar şi cu contribuţia bănească a ,,marchidanilor”, a negustorilor greci care desfăşurau un prosper comerţ în această localitate. Ea purta hramul Sfântului Ierarh Nicolaie şi în scurtă vreme s-a dovedit neîncăpătoare pentru credincioşii din comună. Acest lucru a făcut ca la iniţiativa şi strădania unui gospodar din comună cu numele Ioan Sima zis,,Ţaţâr” şi a preotului Rizea Popescu să se construiască între 1883-1885 actuala biserică ce poartă hramul Sfântul Ierarh Nicolaie. O contribuţie însemnată au avut-o enoriaşii din comună care au constituit principala forţă de muncă, dar şi donaţiile modeste cu care au contribuit la ridicarea acestui sfânt lăcaș. [PISANIA]: „Cu voia Tatălui, cu puterea Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh s-a zidit această biserică cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae între anii 1880-1883 de către buni enoriaşi ai acestei parohi, remarcându-se enoriaşul Ion Sima zis (Tătar), în timpul vrednicului preot Rizea Popescu.” [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUC ŢII] Biserica este o construcţie în formă de cruce, din cărămidă presată, pe o fundaţie din beton realizată mai târziu şi care înglobează următoarele elemente: pronaosul, naosul, altarul, doua abside laterale, bolta înaltă după modelul ,,Trucman”. Suprafaţa interioară este de 127 mp, care asigură accesul la slujbă a unui număr de 200 de persoane. Înălţimea de la paviment până la boltă este de 8 m. Interiorul beneficiază de o iluminare naturală prin ferestre incastrate în zidurile exterioare. [PICTURA] interioară respectă, de asemenea, canoanele bisericeşti de decorare interioară a lăcaşurilor de cult ortodoxe din Muntenia şi Oltenia şi anume: pe catapeteasmă şi pe pereţii interiori sunt pictaţi proorocii, apostolii, sfinţii cu o largă recunoaştere şi influență în acest spaţiu geografic. Spre deosebire de alte zone geografice, în toată pictura internă nu există nici o scenă biblică aşa cum întâlnim în Moldova sau în Dobrogea. Există o singură scenă în care este reprezentată moartea învinsă prin Învierea Fiului lui Dumnezeu. Acesta se află la crucifixul de la catapeteasmă şi păstrează sobrietatea momentului sugerând ideea vieţii trecătoare a oamenilor, pe de o parte şi răspunderea pentru faptele şi păcatele din timpul vieţii în faţa Dreptului şi Supremului Judecător. Trebuie să mai remarcăm încă un aspect şi anume că pictura Sfinţilor Părinţi din rândul de sus al catapetesmei este realizată pe icoane de tablă şi montate pe structura de lemn de brad. Pe rândul al doilea, Sfinţii Apostoli sunt pictaţi pe scândură de brad cioplită şi şlefuită foarte fin. Este o curiozitate deoarece pentru pictarea icoanelor se foloseşte în general lemn de tei, de frasin şi de alte esenţe cu fibră densa şi uniformă şi nu de lemn de molid ca în cazul catapetesmei din Merenii de Jos. În perioada 1980-1983 s-au executat lucrări de pictură interioara de către pictoriţa Popescu Florentina. [ANEXE] [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica din Merenii de Jos posedă o modestă zestre de obiecte de cult, dar puţinele care există au valoare istorică şi patrimonială. Printre cele mai importante evidenţiem următoarele: Icoana ,,Izvorul Tămăduirii``-1884 donată de Ştefan Stelian, nu ştim dacă donatorul a fost locuitor al comunei. Icoana este pictată pe scândură de lemn valoarea icoanei rezidă dintr-o asemănare cu o icoană identică care se află la biserica din Clejani şi după cum ştim o parte din pictura interioară la această biserică a fost executată de marele pictor Tătărăscu. Multe cărţi cum sunt ,,Mineiile``, au diferite însemnări consemnate de cântăreţi sau preoţi cu privire la diferite fenomene naturale şi istorice care au avut loc în comuna Mereni în timpuri străvechi. [ŞIRUL PREOŢILOR] Numele preoților care au slujit la biserica de lemn nu sunt cunoscute. În anul 1883, preotului Rizea Popescu, i-a inițiativa ridicării actualei biserici. După moartea acestuia, în 1885, este numit preotul Marin Cornescu, dar după scurt timp acesta se transferă în parohia din comuna Căscioarele-Olteniţa de unde era de fapt. Este numit pentru prima dată în istoria acestei localităţi, în calitate de preot, un fiu al satului şi anume preotul Andrei Muşătescu, absolvent al seminarului teologic, înzestrat cu o voce plăcută după cum mărturiseau bătrânii satului, apropiat de nevoile şi suferinţele umane ale localnicilor, a fost un luminător al satului prin exemplul său din toate punctele de vedere. S-a stins din viaţă în anul 1923 şi este înmormântat în curtea bisericii. În acelaşi an este numit Ioniţă Simescu; nu cunoaştem prea multe amănunte despre acesta cert este faptul că în anul 1925 este numit un alt fiu al comunei ca al doilea preot în parohie şi anume Petre Cârnu, care din diferite motive se transferă la altă parohie. Este numit în locul său preotul Scarleschi care şi acesta funcţionează puţină vreme şi se transferă în alta parohie. Preotul cu cea mai lunga activitate este Ion Popescu Ozun, cunoscut sub numele de ,,Ionică”, care păstoreşte în anii grei ai celui de Al Doilea Război Mondial şi până în 1978. În 1965 este numit ca al doilea preot Vlad I. Dumitru, care însă în 1975 este transferat la Merenii de Sus. În locul rămas vacant este numit preotul Spoială Dumitru absolvent al Seminarului Teologic din Buzău şi apoi al Facultăţii de Teologie. Slujeşte împreună cu preotul Ioan Popescu Ozun până în 1978, când acesta din urmă se pensionează. După pensionare nu a părăsit localitatea ci a trăit până la ultima suflare într-o casă modestă construită de el lângă cimitirul satului. În luna mai 1989 este transferat în București şi în locul său este numit preot Matiescu Silviu cu data de 1 octombrie 1989 care păstoreşte până în 2005 când iese la pensie. În anul 1997 este numit ca al doilea preot Vlad Marinică care slujește până în anul 1999, transferându-se la parohia Tămăşeşti. În locul lui vine prin transfer preotul Cîrstea Constantin. În anul 2005 odată cu ieşirea la pensie a preotului Matiescu Silviu este numit ca al doilea preot Marinică Petrică Cătălin. C. CIMITIRUL. În cimitirul comunal își doarme somnul de veci Generalul de brigadă Petre N. Predan, Cavaler al Ordinului ,,Mihai Viteazu” clasa III-a cu spade, astfel Comuna Mereni a dat armatei şi naţiunii române un general care a luptat în 3 războaie (1913, 1916-1918, 1939-1945) și care pentru eroismul şi faptele lui de arme a fost distins cu înalte ordine şi medalii, semnate de cei 4 regi ai României, de Mareşalul Ion Antonescu, de Înaltul Comandament al armatei germane şi de guvernul URSS. Între anii1935-1937 se construieşte monumentul închinat eroilor căzuţi în Primul Război Mondial prin contribuţia cetăţenilor din comună. În 1965 se adaugă pe soclul acesteia şi lista celor căzuţi în cel de Al Doilea Război Mondial . D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfântul Ierarh Nicolae” [ADRESA] strada București, nr. 612, comuna Merenii de Jos, județul Teleorman, cod poștal 147206 [OFICIU PAROHIAL] e-mail: parohia_mereniidejos@yahoo.com