Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” – Poeni (Protopopiatul Videle)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI2 D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Comuna Poeni se găsește în partea de nord a judeţului Teleorman în Câmpia Găvanul – Burdea la o altitudine de 145 de metri faţă de nivelul Mării Negre. Comuna este formată din şase sate. Localitățile componente ale comunei Poeni sunt: satul Poeni care este și centrul de comună, satele Preajba, Vătaşi, Cătunu, Banov, Tăvârlău. Se învecinează la nord cu judeţul Dâmboviţa, la sud cu comuna Siliştea, la vest cu comuna Scurtu Mare și la est cu comunele Sârbeni și Gratia. Comuna se afla la intersecţia drumurilor judeţene 503 şi 701, la 20 km de calea ferată a oraşului Videle. Numele comunei vine de la ,,poenile” (poienile) situate în cuprinsul codrului Vlăsiei, unde se pare că au fost organizate primele gospodării. Cea mai veche atestare istorică a comunei Poeni, există din anul 1831 (după aplicarea Regulamentului organic) atunci când comuna Poeni este cunoscută sub numele de ,,Preajba de sus” având ca sate localitățile: Vătaşi, Cătunu, Poeni, făcând parte din Plasa Ogrezeni, judeţul Vlaşca. De-a lungul timpului satul şi comuna Poeni şi-au schimbat denumirea, rămânând la denumirea actuală după împărțirea administrativă din anul 1968. De menţionat că această comună a purtat şi numele de I. C. Brătianu (1926). Date scrise despre istoricul comunei Poeni sunt puţine. Singurele informaţii pe care le avem, le găsim în manuscrisul monografiei învățătorului Ioan R. Popescu, lăsată fiului său Victor Popescu, profesor de istorie în această comună. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] În monografia învățătorului Ioan R. Popescu se face referire la o bisericuţa din bârne care a ars în anul 1915 în satul Poeni. Din vechea bisericuţă ne mai rămânând nimic, locul construcţiei fiind identificat dupa spusele bătrânilor. În 1922 când se începe construcţia actualei biserici, în timpul regelui Ferdinand I al României, Mitropolit fiind Î.P.S. Miron Cristea, sub îndrumarea unui comitet compus din săteni, în frunte cu generalul Gheorghe Rădulescu, fiu al acestei comune. La construcție s-a lucrat timp de şapte ani, câte o lună în fiecare an în perioada în care generalul era în concediu. Biserica este construită în mare parte din beton, având formă de cruce şi fiind acoperită cu tablă galvanizată. Nu se ştie cine a pictat-o. După terminarea construcţiei, biserica a fost împroprietărită cu pământ prin donaţie. În anul 1928 se termină construcţia, iar în anul 1929 se sfinţeşte noul locaş, tot acum punându-se şi [PISANIA]: „Construcţia acestei Biserici cu Hramul Sf. Gheorghe a început în anul 1922 în glorioasele zile ale marelui rege al României Ferdinand I , Mitropolit fiind Î.P.S. Miron Cristea şi s-a terminat în anul 1928 cu contribuţia în bani si munca a tuturor enoriaşilor, cu sârguinţa si conducerea tehnică a generalului Gheorghe M. Rădulescu.” [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Între anii 1981-1982 s-au făcut lucrări de restaurare a picturii şi reparaţii în exterior, tot în această perioadă au fost pictate şi medalioanele exterioare. Lucrări de modernizare se fac şi între anii 2004 – 2011, când s-a reuşit schimbarea tablei galvanizate cu alta nouă, schimbarea ferestrelor din lemn cu altele de termopan, îngrădirea locului bisericii şi cimitirului, pavarea aleii din faţa bisericii, punerea gresiei în sfânta biserică, precum și lucrări de restaurare la mobilier. [PICTURA] Nu se cunoaște pictorul de început al bisericii. Între anii 1981-1982 s-au făcut lucrări de restaurare a picturii interioare în ulei de către pictorul Grigore Neagu. [ANEXE] Nu are. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deține obiecte cu valoare de patrimoniu. [ŞIRUL PREOŢILOR] Cronologia preoţilor a fost culeasă de pe o ,,Carte de rugăciune”, aparţinând dascălului Gheorghe Popescu, fiind scriși ,,spre aducere aminte” preoţii care au slujit în Sfânta Biserică: Pr. Gheorghe Minculescu (1919 – 1956), Pr. Gheorghe Sandu (1956 – 1960) , Pr. Aurel Popescu, suplinitor Vătaşi (1961 – 1963), Pr. Ioan Pătraşcu (1963 – 1968), Pr. Ioana Mihalache (1968 -1970), Pr. Pârvu Ioan (1970 -1972), Pr. Stoica Marin, suplinitor (1973 – 1974), Pr. Militaru Iancu (1974 – 1979), şi Pr. Drăgulin Gheorghe (din 1979 până astăzi). Din anul 2002 la parohia Poeni slujesc cate doi preoți. Alături de părintele Drăgulin Gheorghe a slujit preotul Moşu Ciprian (2002-2006), iar din 2006 preotul Radu Costel. C. CIMITIRUL. Parohia nu deține cimitir. În anul 2007 s-a reuşit ridicarea a doua troiţe, iar în 2008 s-a adus şi s-a aşezat în curte bisericii, o cruce, model maramureşean, toate dedicate eroilor satului care şi-au jertfit viaţa în cele două războaie mondiale. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Parohia a avut un grup de cateheză (actualmente copiii participă activ la Sfânta Liturghie), format odată cu implementarea Proiectului Patriarhiei Române și Organizației Word Vision - Romania: Hristos împărtășit copiilor. F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” [ADRESA] str. Bisericii, sat Poeni, comuna Poeni, judeţul Teleorman, cod poștal 147270 [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial.