Parohia „Adormirea Maicii Domnului” – Sârbeni (Protopopiatul Videle)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI2 D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Satul Sârbeni este așezat in Câmpia Dunării,in partea de nord a județului Teleorman, învecinându-se la nord cu comuna Corbii Mari din județul Dâmbovița, la sud comuna Poeni din Teleorman, la est satul Sârbenii de Jos, iar la vest satul Glogoveanu, din județul Dâmbovița. Satul este așezat pe D.J. 611, drum care face legătura între Oltenia și București. Înființarea satului se pierde în negura vremurilor. Judecând după spusele preotului Ioan Constantinescu, instalat ca preot în 1886, din care reiese că biserica era într-o stare deteriorată, putem crede că biserica exista cu mult înainte de 1886. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Pentru a schița istoricul locului de închinăciune al acestei parohii vor fi folosite însemnările făcute de preotul Aurel Constantinescu în „condica Bisericii”, la anul 1936. Biserica (prima) nu se poate ști când a fost construită și nici de către cine anume. Ceea ce se poate afirma sigur este faptul că trebuie să se fi construit de cel puțin un secol, aceasta deducându-se după o schița de plan întocmită în anul 1898, în care se vede forma pe care a avut-o biserica locală până atunci și anume: a fost construită din bleojdini de stejar, ridicată de la pământ de un metru, cel puțin, cu trepte de lemn la intrare, pridvor deschis, încadrat de 4 stâlpi de lemn, cu o singură turlă învelită cu șiță peste tot, iar pictura a fost făcută pe bucăți de pânză aplicate unde trebuiau. În anul 1886 când a venit preot Ioan Constantinescu, era atât de deteriorată încât prin multe parți intrau păsările cerului de își făceau cuiburi. Acoperișul era atât de deteriorat încât ploua înăuntru. Aceeași stare o avea și clopotnița. În 1895, constatându-se că nu se mai poate sluji în ea, este închisă cu scopul de a se reface sau construi un alt locaș. În 1898 s-a construit din temelie actuala biserică prin stăruința preotului paroh Ioan Constantinescu și a arendașului de moșie Achil Negreanu și a soției sale Maria, din contribuția exclusivă a enoriașilor. Ea a fost construită pe o nouă temelie, mult mai lungă și mai largă. Planul noii biserici a fost făcut de conductorul tehnic Roman Babeski din Pitești. Întreaga lucrare, cu pictură cu tot, s-a terminat până la 12 decembrie 1898. Între 1930-1932 i s-a dat o nouă tencuiala in interior și exterior și a fost pictată din nou. S-a acoperit din nou cu tablă galvanizată, s-a construit tinda din cărămidă în locul celei de scândură care putrezise, iar clopotnița s-a făcut din nou tot din lemn. Următoarea reparație a fost făcută în 1973-1974 după cum reiese din procesul verbal încheiat la data de 31 august 1974, când s-a făcut recepția provizorie a lucrărilor executate de Șantierul de Construcție Afumați. Ultima reparație s-a executat în 1997 când s-a reparat tencuiala, s-a refăcut tâmplăria, s-au executat lambriurile și s-a acoperit din nou cu tablă galvanizată. Sfințirea s-a făcut de Preasfințitul Părinte Episcop Galaction, la data de 25 octombrie 1998. În [PISANIA] bisericii sunt amintite toate acestea: „Această sfânta Biserică cu Hramul Adormirea Maicii Domnului s-a reconstruit de la temelie în anul 1898 cu stăruința preotului paroh Ioan Constantinescu cu ajutorul Domnului Achil Negreanu, arendașul moșiei și al pioșilor creștini din această comună, precum și de alți pioși și s-a terminat în același an, 1898 decembrie 12 când s-a și sfințit. Pictura a fost executată de N. F. Tomescu din Pitești iar în anul 1930 s-a început renovarea cu ajutorul pioșilor creștini din această comună și prin marea stăruință a comitetului format din preot paroh Ioan Constantinescu, Epitropi Constantin Oprescu, Coman N. Dobre, Niculae Constantinescu, comitetul Marin I. Dragușin, Grigore B. Toader, Petre Neguț, Radu Bratu, Ioan Șerban, Niculae Popescu, Bratu Paun, Gheorghe D. Gherghina, Niculae C. Guruianu, Ilie Pasăre. S-a terminat această renovare în anul 1932, ziua 22, luna decemvrie când s-a și sfințit. Lucrarea a fost ecsecutată de Domnul Ioan B. Radu antreprenor. Loco. Iar pictura a fost completată de Domnii Grigore Marinescu și fiul sau Tony Gr. Marinescu din comuna Runcu, județul Dâmbovița. Donatori ai Sfântului Epitaf Marin Fl. Șerban și Badea Tudor I. Rizea. Loco 2.” [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUC ŢII] Biserica actuala are o lungime de 18 metri, 6 metri lățime, 7 metri înălțime și un pridvor de 2 metri lungime și 3 metri lățime. Biserica are 8 ferestre iar grosimea zidului de 30 centimetri. Până la înălțimea de 1 metru s-a făcut din cărămidă, iar in sus din bleojdinile vechii biserici și completată cu altele cumpărate de la Zlotești, Teleorman. Acoperișul atât al bisericii, cât și al clopotniței a fost făcut cu table de fier. [PICTURA] originală nu se știe de cine a fost făcută. În urma reparațiilor din anii 1930-1932 a fost pictată din nou de Grigore Marinescu și fiul său Tony Marinescu din comuna Runcu, județul Dâmbovița. La ultima reparație, din 1997, s-a pictat din nou de către Gavril Mocenco. [ANEXE] Biserica are o clopotniță, al cărei clopot, cu o bună rezonanță, a fost luat de către trupele de ocupație germane în Primul Război Mondial, când a fost arsă și o mare parte a arhivei comunei. În 1920, prin contribuția enoriașilor a fost cumpărat un alt clopot care a durat până în 1998 când s-a fisurat și a trebuit să fie reparat tot cu contribuția enoriașilor. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Printre obiectele cu valoare de patrimoniu din biserică se numără potirul care a fost donat de un oarecare Atanasie și Casandra cu fiii, la 1852, așa cum se vede din inscripția de la baza potirului; policandru care a fost donat de către Achil Negreanu și soția sa Maria in 1898. [ŞIRUL PREOŢILOR] Printre preoții care au slujit în această parohie putem menționa pe Cârstea, care a slujit înainte de 1885. Pe tipicul bisericesc, ediția 1861, preotul I. Costescu notează că în anul 1885 luna februarie în Sârbeni „am fost hirotonisit ca diacon”. Mai târziu acesta își schimbă numele în Constantinescu, slujind până în 1936. În 1935 a ieșit la pensie. A fost urmat de fiul său Aurel Constantinescu, care la 8 martie 1936 este hirotonit diacon, iar la 14 martie 1936 preot paroh, fiind instalat la 12 iulie 1936, așa cum reiese din cartea de preoție numărul 9714/1935 a Arhiepiscopiei Bucureștilor. În 1974 a murit. A urmat preotul Florin Popescu (între anii 1973-1979). Între 1979-1980 este suplinit postul de preotul Romulus Stănculescu, care slujea la biserica din Udeni, urmat de preotul Dumitru Țuțurescu (între anii 1980-1988). Între anii 1988-1994 este preot Tuță Dan, fiind suplinit între 1994-1996 de preotul Marian Radu. Din 1996, venit de prin părțile Maramureșului, preot paroh a fost Luțai Claudius Sebastian. Preot paroh este astăzi Miu Constantin Gigi. C. CIMITIRUL. Parohia nu deține cimitir. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Parohia Sârbeni are un grup de cateheză format o dată cu implementarea Proiectului Patriarhiei Române și Organizației Word Vision – Romania „Hristos împărtășit copiilor”. F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Adormirea Maicii Domnului” [ADRESA] sat Sârbeni, comuna, județul Teleorman, cod poştal 147310 [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial. BIBLIOGRAFIE: CONSTANTINESCU, Preotul Aurel, Condica bisericii, manuscris