Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Ciuperceni (Protopopiatul Videle)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI2 D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Parohia Ciuperceni este aşezată pe drumul judeţean Videle – Siliştea, pe albia pârâului Sericu, care străbate întreaga parohie. La începutul sec. XIX parohia era aşezată în punctul numit Puturosu (la răsărit de Ciuperceni, pe o apa cu acelaşi nume) ce aparţinea de comuna Baciu, Puturosu fiind deci o filială a parohiei Baciu. Din cauza ciumei din timpul lui Caragea Vodă, locuitorii care au supravieţuit molimei, căci au murit atât de mulţi încât nu-i mai putea îngropa, ci tăiau grinda bordeiului, care cădea peste cei morţi şi astfel se zicea că îi înmormântau, s-au mutat în partea de apus a satului Ciuperceni de azi, spre satul Talpa, în punctul numit Lacul Beţiului, nume dat de pădurea cu acelaşi nume, unde se află un lac mare. Nu au stat mult nici în acest loc, deoarece nu aveau suficientă apă, şi în vremea lui Cuza Vodă, odată cu împroprietărirea din 1864, s-au mutat pe lângă apa Sericului de o parte şi de alta a drumului făcut de Cuza Voda, Giurgiu – Butești. Aveau case mici, învelite cu stuf, iar cei care treceau de la munte şi înspre munte le asemănau cu nişte ciuperci, de aici şi numele de Ciuperceni ca poreclă căci numele adevărat de atunci era Butesca de Jos spre deosebire de Adunaţii Butești (Siliștea de azi ) şi de satul Buteşti (nume păstrat până azi, sat ce aparţine comunei Siliştea). Având în 1864 aproximativ 60 de familii, a figurat drept comună cu numele Buteasca de Jos până în anul 1924, când s-a schimbat numele în Ciuperceni. În strămutările lor locuitorii acestei așezări au luat cu ei şi bisericuța din lemn, la Puturosul rămânând doar cimitirul, unde au fost păstrate crucile până la cooperativizare. Bisericuţa din lemn a fost aşezată în spatele bisericii de azi, având în jurul ei şi un mic cimitir, loc care astăzi poartă numele de cimitirul vechi. Din bisericuţa de lemn s-au păstrat doar trei icoane împărătești: a Domnului Iisus Hristos, Maica Domnului cu Pruncul în brațe şi a Sf. Împărați Constantin și Elena, icoane ce se păstrează în Sfântul Altar. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Prin anul 1879 locuitorii încep zidirea bisericii de azi şi o termină în anul 1883 când are loc şi sfinţirea cu toată cheltuiala ctitorului Apostol Grăjdănescu, fiul preotului Grăjdan, care absolvise seminarul, dar devenind proprietarul unor însemnate moşii, apoi om politic, senator al timpului, nu s-a mai hirotonit, însă datorită culturii sale religioasa a ctitorit această monumental biserică, unică în partea locului ca mărime şi pictură. În anul 1882 a decedat şi este înmormântat în biserica, în partea de apus, mormântul fiind acoperit cu lespede de marmură, iar la căpătâiul său arde permanent o candelă. [PISANIA]: „Aceasta sfântă biserică s-a ridicat din temelie in anul 1879, cu toata cheltuiala boierului Apostol Grăjdănescu, senator în Parlamentul României la acea vreme, care a avut fericirea de a vota Independența României în anul 1878 după războiul ruso-turc din 1877, fapte istorice recunoscute de puterile Europene. Executarea acestei biserici sub directa îndrumare a ctitorului fondator cu hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel și Adormirea Maicii Domnului, com. Butesca de Jos Plasa Glavacioc. Districtul Vlașca la 1881 august 1.” [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Biserica este zidită sub formă de cruce, cu turlă pe naos, din cărămidă, cu lățimea zidului de 2,20 m. Altarul are 6 m lungime şi 8 m lăţime, tâmplăria din termopan. Naosul are 12 lungime şi 8 m lățime, cu înălțimea de 8 m, este despărțit de tindă prin doi stâlpi de lemn tencuiţi. Pridvorul este închis separat de biserică din zid de 6,6m. Ferestrele de la pridvor sunt din termopan, iar uşile din lemn, spre deosebire de uşile bisericii care sunt din fier, căptușite cu tablă, pe care se află Sf. Apostoli Petru, cu cheile în mână, și Pavel, cu sabia. În anul 1935 s-au făcut reparaţii capitale de către nepotul ctitorului, Barbu Grăjdănescu. Atunci s-a dărâmat turla din față, s-a construit pridvorul şi s-a acoperit cu tablă, s-a introdus lumină electrică, astfel că prof. Nae Popescu scria prin anul 1937: „Este prima biserică din ţară din mediul rural căreia i s-a introdus lumina electrică.” În anii 1950-1951, în urma cutremurului s-au reparat fisurile, s-a spălat din nou pictura corectându-se lipsurile. De data aceasta reparaţiile s-au făcut pe cheltuiala enoriaşilor. În anul 1954 s-a mutat clopotniţa, făcută din lemn de salcâm în care s-a instalat şi un clopot nou. În anul 1979 s-au făcut reparaţii capitale la acoperişul bisericii, iar un an mai târziu, s-a decopertat tencuiala interioară şi s-a tencuit din nou în vederea începerii lucrărilor de pictura, apoi în 1993 s-au decopertat tencuielile exterioare şi s-a tencuit din nou cu praf de marmură și ciment alb. În anul 2007 s-au înlocuit ferestrele din lemn cu termopan, iar în 2010 s-au executat lucrări de reparaţii la acoperiş şi s-au turnat alei din beton împrejurul bisericii. [PICTURA] Prima pictură este executată în tempera, cu excepţia picturii din turlă şi tindă care este în ulei. Este pictată de pictorul Teodorescu din Bucureşti în anul 1881. În anul 1994 au început lucrările de pictură, care s-au finalizat în anul 1996, iar în 29 iunie 1997 au fost sfinţite de Preasfinţitul Episcop Galaction Episcopul Alexandriei și Teleormanului [ANEXE] Biserica deține o clopotniţă construită din lemn. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deține obiecte cu valoare de patrimoniu. [ŞIRUL PREOŢILOR] Între 1833-1838 a fost preotul Mihaiu, ajutat de doi diaconi: Mincu şi Bratu; apoi preotul Grăjdan care s-a mutat la Lacul Beţiului şi apoi la Buteasca de Jos (Ciupercenii de azi),cu tot cu bisericuţa de lemn, pe care a aşezat-o în mijlocul noului sat, înconjurată de cimitir. El este tatăl ctitorului actualei biserici, Apostol Grăjdănescu. Preotul Grăjdan a fost înmormântat în cimitirul vechi, lângă bisericuţa de lemn, a urmat prin 1864 preotul Ban, apoi ginerele său Ilie Paraschivescu, de fel din Baciu, apoi în 1902 a urmat fiul său Kircu Iliescu, până în 1938 când a venit preotul Micu D. Gheorghe, de fel din com. Gălăteni, transferat de la parohia Ciolanu, jud. Ilfov , pe atunci Vlașca. În anul 1978 a fost numit prin transfer pr. Dobrescu St. Petre. C. CIMITIRUL Parohia deține cimitir, însă nu există date cu privire la istoric și nu sunt înmormântate aici personalități bisericești sau laice. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Parohia are un grup de cateheză, format odată cu implementarea Proiectului Patriarhiei Române și Organizației Word Vision - Romania, Hristos împărtășit copiilor. F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” [ADRESA] sat Ciuperceni, comuna Cosmeşti, județul Teleorman, cod poştal 147091 [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial.