Parohia „Sfinții Trei Ierarhi” – Videle (Protopopiatul Videle)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI2 D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Oraşul Videle este situat în partea de nord-est a Judeţului Teleorman. În cadrul ţării, oraşul Videle este situate în partea de sud a României, aproximativ la intersecţia paralelei de 44º 16’ latitudine nordică, cu meridianul de 25º 31’ longitudine estică. Altitudinea minimă este de 89,7 m pe valea Glavacioc, oraşul fiind situat în lunca neinundabilă a acestuia, iar altitudinea maximă este de 107,7 m unde este amplasată staţia C.F.R Videle. Oraşul are o suprafaţa de 7024,11 ha, din care 447,18 ha în intravilan şi 6576,93 ha în extravilan, fiind compus din 7 cartiere: Videle, Fotăcheşti, Furculeşti, Cartojanca, Stănceasca, Tămăşeşti, Pariseşti și satul aparţinător Coşoaia. Din punct de vedere fizico-geografic, teritoriul administrativ al oraşului Videle se află în partea central-sudică a Câmpiei Române, în zona de contact dintre Câmpia Burnasului şi Câmpia Găvanu Burdea, acestea prezentând un aspect neted, fragmentat de văile Teleormanului, Dâmbovnicului, Glavaciocului şi Neajlovului. Rețeaua hidrografică este alcătuită din: pârâul Glavacioc, care traversează zona sudică a oraşului, cursul său croindu-şi o vale denivelată cu circa 18-20 m faţă de câmpia propriu zisă, având direcţia de curgere NV-SE; pârâul Sericul, ce face parte din bazinul hidrografic al Glavaciocului, direcţia de curgere a acestuia este NV-SE, dar pe teritoriul oraşului este V-E şi se uneşte cu Glavaciocul în cartierul Furculeşti și pârâul Milcovul, ce trece prin partea de nord a extravilanului oraşului pe direcţia NV-SE. Din punct de vedere administrativ-teritorial oraşul Videle este situat în partea de N-E a judeţului Teleorman, unul din judeţele sudice ale ţării situat între confluenţa Oltului şi a Vedei cu Dunărea. Distanţa faţă de municipiul Bucureşti este de 51 km (pe calea ferată) şi tot 50 km desparte oraşul de municipiile Alexandria şi Roşiorii de Vede. Teritoriul administrativ se învecinează la N cu judeţul Giurgiu, la V cu comuna Blejeşti, la E cu comuna Mereni, iar la S cu comuna Moşteni. Numele oraşului derivă de la numele unei biserici „Vodele”, denumire dată de călugării ce oficiau în biserica veche ce există şi azi în cimitirul vechi de pe valea Glavaciocului, şi care datează de pe vremea lui Vlad Călugărul. Călugării, se presupune că au venit pe aceste meleaguri prin împroprietărirea Bisericii Stavropoleos din Bucureşti cu o fâşie de moşie de 400 ha, ei având misiunea să o administreze şi au găsit un loc gol (în latină „vid”). Prin instalarea călugărilor în aceste locuri ia fiinţă aşezarea „Călugăreni Stavropolios”, ai cărui locuitori, puţini la număr, munceau moşia respectivă, aşezată în partea de vest a actualei şosele naţionale Videle-Giurgiu. Unii sunt de părere că, numele poate deriva de la Baba Vida, persoană care a dăruit bisericii Vodele un Octoih cu ocazia construirii bisericii şi în care se află o însemnare în acest sens. Conform Enciclopediei Geografice a României, ediția a III-a, 2002, aşezarea Vida apare menţionată documentar pentru prima oara în anul 1527, sub denumirea de ,,comuna Vida’’, alcătuită din satele Vida, Vida-Cartojanca, Vida-Furculeşti şi Vida-Fotăcheşti și a fost declarat oraş la 17 februarie 1968, sub numele de Videle după denumirea Gării Videle. De asemenea, într-un document datat din 23 aprilie 1527 la Târgovişte se spune: ,, Din mila lui Dumnezeu, io Radul Voievod şi domn peste toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui şi preabunului Radu Voievod, şi iarăşi să-i fie lui Badiul la Tămăşeşti, din partea lui Neagoe nepotul lui Bogdan două ogoare...” În atestarea vechimii locuirii acestor meleaguri amintim că şi în „Marele dicţionar geografic al României” (volumul II, 1899), elaborat de George Ioan Lahovary, C.J. Brătianu şi Grigore Tocilescu, se menţionează: ,,despre Cârtojanii de Jos sau Vida Cârtojani, se arată că este o comună rurală compusă din cătunele Cartojanca de Jos, Buciumul şi Vida de Sus, face parte din plasa Glavaciocului, judeţul Vlaşca, şi în anul 1886 avea 1278 de suflete. Bugetul comunei era în anul 1886 de 10729 lei venituri, 6975 lei cheltuieli, iar în 1887 veniturile erau de 4528 lei, cheltuieli de 3501 lei. Aici e o biserică deservită de un preot şi doi dascăli, constituind parohia Vida-Cârtojani, cu cătunele Vida-Cârtojani, Vida-Furculeşti şi Călugăreni. Se face târg de vite la 21 mai şi 14 septembrie ale fiecărui an, iar în fiecare duminică câte un târg săptămânal. Se află o moară cu aburi...” Din monografia judeţului Vlaşca, elaborată la Giurgiu la 23 martie 1943 se desprinde faptul că Vida a funcţionat ca reşedinţă de plasă încă din 1892 (conform legii de organizare a autorităţilor administrative exterioare, judeţul Vlaşca era împărţit în opt plăşi). În anul 1956 Vida funcţiona ca reşedinţă a raionului cu acelaşi nume în cadrul regiunii Bucureşti. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Construcţia bisericii a fost începută în anul 1878 de către ctitorul principal Grăjdean (zis şi Dincă Teodorescu) şi soția sa Maria, mormintele acestora putând fi văzute şi astăzi în curtea bisericii. [PISANIA]: „Aceasta sfintă biserică cu hram Sf-ți. 3 erarși din comuna Vida Cartojani s-au început didirea ei la 1878 iunie 8 și s-au finit la 1881, mai 21, când s-au și sfințit de fundatorul Crejdan supranumit Dincă Theodorescu și Maria.” O nouă [PISANIE] a fost pusă deasupra ușii de intrare în pronaos, în biserică, cu ocazia lucrărilor din 1997-2004: „Cu vrerea Tatălui, prin bunăvoința Fiului și cu binecuvântarea Sfântului Duh săvârșitu-s-a această din nou pictură, restaurare și înfrumusețare a locașului de închinare a parohiei noastre și afierosită Sf. Trei Ierarhi și Sf. Ioan Valahul în timpul păstoririi și sub oblăduirea preablândului Părinte al nostru, Episcopul Galaction Stângă, cel dintâi episcop ales al Sfintei Episcopii a Alexandriei și Teleormanului, prin osteneala de început a P.C. sale Pr. Militaru Iancu - Protoiereu Alexandria și continuată de P.C. Pr. Liviu Zamfir - Consilier Economic al Episcopiei Alexandriei și Teleormanului, Pr. paroh și P.C. sa Pr. Militaru Bogdan, sub prețiosul îndemn și sprijin al Dl. Dir. Călin Marin, Dl. Primar Militaru Lucian, Arhim. Clement, Pr. Dir. Radu Dumitru cu împreună lucrarea și jertfa materială fără precupețire a iubitorilor de Dumnezeu (urmează lista celor care au contribuit la ridicare bisericii, persoane și firme) și nu în ultimul rând membrii Consiliului Parohial și al enoriașilor din orașul Videle care ne-au înțeles și ajutat, a căror răsplată va fi pururi pomenirea lor. Măieștrii pictori Buzuloi Cârciumaru Magda și Cârciumaru Robert au prins sub penelul lor și o parte lor din iubirea lor de frumos. Lucrările au început în anul 1997 și s-au finalizat în anul 2004 (urmează o listă a donatorilor).”[ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Biserica este construită din cărămidă în formă de cruce, având patru turle, trei pe pronaos şi una pe pridvor. Dimensiunile ei sunt următoarele: o lungime de 24 m şi o lăţime de 10 m, zidurile având o grosime de 1 m. Biserica are 8 ferestre cu frumoase vitralii, la exterior având ancadramente lucrate în piatră, în stil brâncovenesc. Catapeteasma este din lemn de stejar sculptat. Asupra bisericii s-au făcut intervenţii începând cu anul 1944, când s-a restaurat pictura de către pictorii Al. Mateiaş, Ştefan Relmuş şi T. Meloiu, iar în anul 1968 a fost refăcută de Stan Sfeclă. Între anii 1978 – 1981 s-au reparat zidurile avariate la cutremur, s-a reconstruit turla şi s-a refăcut acoperişul. S-a construit un pridvor, cu coloane de piatră de Podeni, cu capiteluri. În anul 1998 s-au făcut lucrări de refacere a acoperişului. Începând cu anul 1999 s-au executat următoarele lucrării: s-au decopertat pereţii din interior şi exterior, s-au refăcut tencuielile, s-a pictat biserica s-a pardosit biserica cu marmură de Ruşchiţa, s-a introdus încălzire centrală şi s-a montat noua catapeteasmă din lemn de stejar sculptat, s-a dotat biserica cu străni de stejar sculptat şi s-a pardosit cu mozaic de Murano. [PICTURA] de astăzi a bisericii a fost făcută în anul 2004, în tehnică „fresco”, de către pictorul Magda Bulzoi. [ANEXE] În curtea bisericii s-a construit o capelă cu hramul Sfântul Ştefan, în care s-a slujit în perioada în care biserica mare s-a aflat în reparaţie. De asemenea există biblioteca Sfinţii Trei Ierarhi, pentru sporirea duhovnicească a enoriaşilor doritori de lectură. Tot în curtea bisericii s-a construit un centru social „Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian”, unde va funcţiona un cabinet medical pentru persoane posibilităţi materiale reduse. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deține obiecte cu valoare de patrimoniu. [ŞIRUL PREOŢILOR] Preoţii acestui sfânt locaş au fost: Petre Duhovnicul, Radu Smărăndescu, Alexandru Bădănoiu, Dumitru Georgescu, Ioan Fierbinţeanu, Petre Stănculescu, Iancu Militaru (1990-1999). În prezent slujesc Preot Paroh Zamfir Liviu (din anul 1999) şi Preot Militaru Bogdan Marius (din 1996). C. CIMITIRUL. Parohia deține cimitir, însă nu există date cu privire la istoric și nu sunt înmormântate aici personalități bisericești sau laice. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfinţii Trei Ierarhi” [ADRESA] str. Intrarea Bisericii, nr. 4, oraş Videle, judeţul Teleorman, cod poştal 147300 [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial.