Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” – Baciu (Protopopiatul Videle)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI2 D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Pe şoseaua care leagă oraşele Videle şi Piteşti, la km 10 se află satul Baciu, comuna Blejeşti, judeţul Teleorman, care se desfășoară pe o parte şi pe alta a drumului regional nr. 603 Giurgiu-Piteşti. Satul este aşezat la punctul de răscruce, unde odinioară se întretăia Drumul Sării cu Drumul Olacului, pe unde trecea pe vremuri diligenţa Bucureşti – Craiova, ce făcea legătura, în Evul Mediu, între capitala ţării şi capitala Băniei. Satul Baciu se află: la 60 km de Alexandria, la 90 km de Bucureşti, 80 km de Piteşti, 70 km de Giurgiu şi la 10 km de Videle. Satul Baciu se învecinează la răsărit cu comunele Roata şi Mârşa, la apus cu comuna Cosmeşti, la miazăzi cu comuna Blejeşti, iar la miazănoapte cu comuna Purani. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] În cimitirul satului a fost o biserică de lemn, care a dăinuit în bună stare până în 1858, când s-a ridicat noua biserică de zid, 200 m mai la nord de vechea biserică, pe fostul „Drum al Sării” – acum, o uliţă laterală, paralelă cu strada principală a satului, iar acea biserică de lemn s-a dat de pomană, unui sat din sudul Vlascei. Biserica actuală s-a construit în anul 1858, de logofeteasa Elena Belu, născută Mavrocordat. Este aşezată în extremitatea sudică a satului. Este construită din cărămidă arsă, învelită cu tablă zincată şi are forma de navă, fără caracter deosebit. Deasupra uşii de la intrare, din pridvor, în pronaos, este [PISANIA] în limba română, cu caractere chirilice: „Această Biserică s-a clădit din temelie, de dumneaei Elena – născută Mavrocordat, soţia răposatului Constantin Belu, la anul 1858. Aprilie 2. Satul Baciu”. Noua pisanie, sub formă de pergament, se află deasupra uşii de la ieşire din pronaos, în pridvor: „Această Sfântă Biserică, cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul a fost zidită între anii 1856-1858 prin stăruinţa lui Costache Belu şi a Elenei Mavrocordat. A fost pictată în vremea păstoriei Prea Fericitului Părinte Patriarh Iustin, între anii 1981-1982 de către pictor Cristina Călinescu Fodor prin strădania credincioşilor din comuna Baciu, conduşi de preotul paroh Cenuşă D. Tudor, protopop fiind preot Romulus Stănculescu.” [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Biserica are plan dreptunghiular, cu pridvorul închis, decroşat de restul bisericii şi mai scund. Deasupra uşii de la intrare în pridvor, se află pictat hramul Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul”. Pridvorul, cu două ferestre laterale, la nord şi la sud, are bolta cu penetraţii. Pronaosul este mic, mascat de zidul despărţitor de pridvor şi două coloane adosate spre naos, ce formează o boltă semicilindrică, acoperit cu plafon de zid. Naosul cu patru ferestre în arc frânt, mult mai lung decât pronaosul și are o boltă semicilindrică. Catapeteasma este din zid, cu trei deschideri spre altar. Altarul semicircular în interior şi exterior, are o boltă în semicalotă sferică. Are o fereastră la est şi are proscomidiar cu o fereastră mică. Pe peretele de sud are o uşă de refugiu. Turla cu tamburi din patru laturi, este deasupra cafasului, ce se află aşezat deasupra peretelui despărţitor dintre pridvor şi pronaos. La cafas se ajunge pe o scară prin peretele nordic al pronaosului. Are cornişă simplă, cu scăderi succesive. Iniţial, biserica a avut o singură turlă. I s-au mai adăugat încă trei turle: una deasupra pridvorului şi două, ce încadrează, în stânga şi în dreapta, turla principală. Biserica are formă de navă, cu calotă semicilindrică. Biserica are următoarele dimensiuni: lungime: 17 m, lățime: 7 m, înălţime: 15 m – cu turla cea mare, iar grosime zidurilor este de 80 cm. [PICTURA] Este executată în tehnica „fresco”, în stil bizantin, de pictor Cristina Călinescu Fodor, între anii 1981-1982. Tot ea a pictat şi icoanele care sunt aşezate pe catapeteasmă. Având în vedere arhitectura simplă, scenele au continuitate, peisajul şi arhitectura creând în fundal o legătură între acestea. Fundalul dintre medalioane este de un albastru transparent, vrând să redea adâncime şi profunzime. Fundalul scenelor are ca predominantă – ocrul – iar roşul, violetul, verdele, contribuie la punctarea scenelor şi face legătura dintre acestea. Registrul personajelor în picioare, are ca fundal, un albastru mai închis, uşor verzui, pentru a da greutate şi spre a contrasta cu partea de sus, ce rămâne mai uşoară din punct de vedere valoric. De asemenea, tot pentru iluzia optică de înălțare, s-a folosit, pentru fundalul picturii din altar, în jurul Maicii Domnului, un fond ocru-auriu, simbolizând lumina. Portretele sunt individualizate, iar ornamentele pleacă de la tradiţia picturii ortodoxe, urmând cursivitatea liberă a liniei. În exterior, în dreapta şi în stânga uşii de la intrare în pridvor se află pictați Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, iar în ocniţa de deasupra intrării, se află pictată icoana de hram, Sfântul Ioan Botezătorul. [ANEXE] [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] În Biserică se păstrează două icoane împărăteşti: Domnul Hristos şi Maica Domnului, care poartă data de 1843, probabil sunt icoane vechi aduse de la ,iserica de lemn. Cele mai vechi cărţi de ritual, care se mai păstrează sunt: Apostol (Bucureşti, 1856); 2 Evanghelii (Bucureşti, 1856); Penticostar (Bucureşti, 1856); Mineele ianuarie – decembrie (Bucureşti, 1892, 1893). [ŞIRUL PREOŢILOR] Date precise despre preoţii deservenţi de la această biserică, avem abia din anul 1862, când a păstorit preotul Ilie Petrescu. După spusele preotului Petre Ioaniţescu, care a fost informat de bătrânii satului, înainte de zidirea bisericii cele noi, în anul 1858, ar fi păstorit Popa Crăciun, urmat apoi de fiul său, Popa Petre Crăciun, după care a urmat preotul Ilie Petrescu, de la anul 1862 până la anul 1894, când a urmat, venit prin transfer, preotul Ilie Tărăşescu, care a păstorit până la anul 1918. Ambii preoţi Ilie, aveau doar patru clase de seminar, dar bătrânii fac pomenire de ei, ca buni cântăreţi, slujitori şi săritori la nevoile religioase ale enoriaşilor. Din 20 aprilie 1920 preot deservent la această parohie este numit prin hirotonie, preotul Petre Ioaniţescu, licenţiat în teologie, care a slujit până la data de 1 august 1972, când a fost pensionat. Postul rămas vacant a fost ocupat la 1 septembrie 1972, prin transfer de la parohia Negrenii de Sus, de preotul Stănculescu Ghe. Constantin, licenţiat în teologie, care a decedat la data de 24 martie 1977, lăsând locul tânărului preot Cenuşă D. Tudor, ginerele său, care a fost hirotonit la această biserică, la 1 august 1977 – şi care se află şi în prezent aici. C. CIMITIRUL. Parohia deține cimitir, însă nu există date cu privire la istoric și nu sunt înmormântate aici personalități bisericești sau laice. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Ocazional, parohia organizează pelerinaje la mănăstirile din țară și are un grup de cateheză, format odată cu implementarea Proiectului Patriarhiei Române și Organizației Word Vision - Romania, Hristos împărtășit copiilor. F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfântul Ioan Botezătorul” [ADRESA] sat Baciu, comuna Blejeşti, județul Teleorman, cod poştal 147016 [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial.