Parohia „Sfânta Vineri-Gară”- Roșiorii de Vede (Protopopiatul Roșiorii de Vede)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] [vezi parohia VIII.1.47.] B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE [ISTORIA ZIDIRII EI] [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Biserica se află aşezată în partea de sud-est a oraşului, pe strada cu acelaşi nume, la o răspântie, lucru ce face să fie văzută din toate părţile. Actuala biserică este zidită din cărămidă, este bine proporţionată, cuprinde pridvor, pronaos, naos şi altar. Are forma de cruce, cu două abside laterale, cu o turlă mare deasupra naosului şi două turle mai mici deasupra pronaosului, lucrate din lemn şi îmbrăcate cu tablă zincată în formă de solzi de peşte. Turlele sunt ridicate pe baze pătrate, iar învelitoarea bisericii este din tablă zincată. Exteriorul bisericii este vopsit în alb. Ferestrele sunt încadrate cu chenare ieşite în relief şi vopsite în culoare albastru deschis. De menţionat, că sub straşină, se află în relief, trei chenare, iar între ultimele două se află pictate medalioane de sfinţi, încadrate în frumoase desene florale. Absidele laterale au acoperiş distinct şi, imediat sub streaşină, un chenar de aceeaşi culoare albastru deschis. Biserica este înconjurată de un soclu de beton de 0,50 m. De asemenea, în partea inferioară a zidului, biserica este înconjurată de un brâu cenuşiu, încadrat într-un chenar de relief, în partea de sus. La miazăzi de biserică, la câţiva metri se află clopotniţa şi lipită de ea o mică magazie. Forma actuală a bisericii este dată de numeroasele renovări, din care unele capitale. Forma iniţială a bisericii era de navă, fără abside laterale, mult mai scundă, cu tavan drept şi învelitoare din şiţă, având o singură turlă. Biserica a fost construită slugerul Sandu Depărăţeanu, cunoscut de ruşeni sub numele de Sandu Căpăţână (era bunicul poetului Alexandru Depărăţeanu). Construcţia a fost făcută în 1836, pe temelia unei biserici mai vechi, de la 1807. (Deşi pisania iniţială, din 1836, nu aminteşte de existenţa unei biserici mai vechi pe acest loc, afirmăm pe baza dovezilor, cât şi pe baza tradiţiei, că biserica de la 1807 a existat.) Un alt argument, de arhivă, este faptul că la „19 august 1830, era preoţit pentru această biserică Ion sin Popa Nicolae”. Tot un argument ar fi şi consemnarea în „Catagrafia din 1810” a acestei biserici. [PISANIA] originală, cea din 1836, nu mai există, ea a fost îngropată în zid cu ocazia renovării din 1934. Biserica a fost înzestrată şi împodobită de sluger şi urmaşii săi. Numeroase au fost renovările suportate de biserică. Le menţionăm pe cele mai însemnate, care au adus şi transformări lăcaşului. Prima renovare este din anul 1896, când se consolidează lăcaşul şi se acoperă cu tablă. Urmează reparaţia din 1908, care priveşte mai ales consolidări interioare şi o reparare a picturii prin spălare şi completare în zonele afectate de stricăciuni. În viaţa bisericii şi a parohiei, venirea tânărului preot Nicolae Marinescu, de la parohia Necşeşti, în octombrie 1926, a însemnat un reviriment. Renovarea din anul 1934 – 1935 a fost capitală. Bisericii i s-a deschis două abside ce s-au zidit pe fundaţie solidă, a fost înălţată cu doi metri şi au fost turnate centuri de beton pentru rezistenţă. S-au construit două turle mici, pe baze pătrate deasupra pronaosului şi o turlă mare, tot pe bază pătrată de beton deasupra naosului. Tavanul bisericii a luat formă boltită şi a fost construit şi cafasul (balconul pentru cor). Altarul a fost înălţat cu o treaptă faţă de restul bisericii şi a fost pardosit cu scândură. Biserica a fost electrificată şi au fost montate trei policandre. [PICTURA] în altar şi turla mare a fost executată de pictorul Ştefănescu, iar restul picturii de tânărul Ştefan Stătescu în tehnica „ ulei”. Întregul mobilier al bisericii a fost schimbat, iar obiectele de cult au fost curăţite şi argintate la un atelier din Bucureşti. La intrare deasupra uşii în pronaos, a fost scrisă o nouă pisanie ce conţinea date despre donatorii şi ostenitorii timpului. Acelaşi preot paroh, Nicolae Marinescu, care era şi protopopul zonei Roşiorii de Vede, cu ajutorul enoriaşilor împrejmuieşte în anul 1940 curtea bisericii cu gard de beton, iar actuala faţadă cu rame de plasă de sârmă datează chiar de atunci. Între anii 1943 – 1946, acelaşi preot paroh, ajutat şi de ginerele său preotul Dumitru Breazu, construieşte clădirea clopotniţei care se păstrează şi astăzi, unde s-au montat două clopote mari şi deosebit de puternice. Construcţia clopotniţei a fost făcută de antreprenorul Gavril Avram. Biserica a mai suportat alte renovări în 1969, dar şi în 1978. După cutremurul din 1977, au fost făcute reparaţii la turla cea mare, la faţada bisericii şi la gardul împrejmuitor. Începând cu data de 1 noiembrie 1990 la această biserică a fost numit prin transfer, de la parohia Bujoru – N. Bălcescu – Teleorman preotul Mircea Sandu – paroh. Numirea noului preot a însemnat începutul unei noi vieţi spirituale în cadrul parohiei, dar şi a oraşului. Încă de la început s-a ocupat de biserică, care era într-o stare de degradare avansată. Astfel în vara anului 1991, pentru că pictura era acoperită de un strat negru din cauza fumului, preotul paroh împreună cu doi tineri teologi, fii ai parohiei, fraţii Nistor Nicu şi Nistor Stelian, au spălat pictura bisericii în întregime. În 14 octombrie 1991, de hram, biserica era împodobită frumos şi preotul paroh a reînceput tradiţia în oraş ca hramul bisericii să fie sărbătorit cu sobor de preoţi şi număr foarte mare de credincioşi. În anul 2000, preotul paroh şi membrii Consiliului parohial au hotărât în şedinţa de lucru din 6 februarie constituirea de fonduri pentru a se începe lucrări ample de reparaţii exterioare şi interioare a bisericii. Astfel în anii 2000-2001 s-a schimbat învelitoarea bisericii cu tablă nouă zincată de o echipă din com. Măldăieni condusă de Cornel M. Tot în acest an, toamna s-a început restaurarea picturii, lucrare efectuată în întregime de d-l Alexandru Pătraşcu, pictor roşiorean. Restaurarea a durat până în anul 2003 şi adus la înnoirea bisericii cu două rânduri de medalioane cu sfinţi, unul în interior şi altul la exterior. Pictura exterioară a fost executată prin contribuţia mai multor credincioşi, ale căror nume sunt scrise în incinta bisericii. De asemenea catapeteasma a fost poleită în foiţă de aur. De remarcat faptul că la 15 august 2002 s-a resfinţit biserica Sf. Adormire, prilej cu care preotul Mircea Sandu a adus icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la mânăstirea Surpatele – Vâlcea, icoană ce a poposit şi în biserica Sf. Vineri. Anul 2003, pentru biserică, a fost binecuvântat de Dumnezeu cu multe daruri materiale şi spirituale. S-a terminat restaurarea picturii. [PISANIA] actuală aşezată la intrarea în pronaos este scrisă cu următorul text: „Această Sf. Biserică cu hramul Sf. Cuv. Parascheva s-a zidit în anul 1836 de slujerul Sandu Depărăţeanu şi s-a renovat în 1934 de către enoriaşi ajutaţi de alţi credincioşi în timpul domniei M.S.R. Carol I şi a Î.P.F. Patriarh Miron Cristea; Au stăruit cu dragoste şi râvnă preot Nicolae Marinescu – pr. Paroh, epitropi, membrii ai comitetului parohial. Întru pomenire- 14 oct. 1935. Şt. Stătescu. Cu puterea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sf. Duh, la iniţiativa, dragostea şi osteneala P.C. paroh Mircea Sandu între anii 2000-2003 s-au realizat lucrări de restaurare exterioară şi interioară. La ceastă osteneală s-au alăturat Primăria, sponsori, cântăreţ, comitetul şi consiliul parohial, credincioşi din parohie şi din oraş. Resfinţitu-s-a această biserică la 7 septembrie 2003 în timpul P.F.P. Teoctist Patriarhul B.O.R. şi a P.S.P. Galaction – întâiul episcop al Alexandriei şi Teleormanului. Doamne binecuvintează şi scrie în cartea vieţii pe toţi cei ce iubesc podoaba casei Tale şi s-au ostenit pentru dotarea şi înfrumuseţarea ei. Pictor Alexandru Pătraşcu” Un alt om credincios, D-l Ilie Voicu a lucrat pe cheltuială proprie grilaje la turla clopotniţei şi două hote pentru lumânări ce s-au montat în pridvor. De asemenea s-au executat pentru biserică, de către d-l Gegiu Gigi din loc. Domneşti-Argeş, din lemn de stejar sculptat, uşile de la intrare, axioniţa, două iconostase şi o arcadă, ce este unică în oraş, aşezată în faţa altarului. Pentru marele eveniment al resfinţirii bisericii preotul paroh Mircea Sandu a înfrumuseţat şi a Sf . Altar. Astfel s-au cumpărat sfinte vase noi şi cădelniţă, toate suflate cu aur aduse din Grecia. Familia Badea Relu şi Florica, au donat o Sf. Evanghelie cu faţa din metal aurit. O lucrare foarte importantă ce s-a efectuat tot anul 2003, pentru confortul de iarnă, a fost racordarea bisericii la reţeaua de gaze naturale şi instalarea unei centrale termice de 30 kw. În anul 2007 s-a început şi confecţionarea gardului din partea de vest a curţii bisericii şi s-a realizat şi o lucrare importantă – Icoana Sf. Cuv. Parascheva din faţa bisericii. În anul 2008 s-a înlocuit tâmplăria bisericii, în valoare de 33.000 lei, sumă finanţată de ministerul Culturii şi Cultelor. Tot în anul 2008 s-a terminat de confecţionat gardul – stâlpi şi lacre din fier forjat. În anul 2009 s-a reuşit, să fie montat gardul, achitându-se manopera confecţionării şi manopera montajului din ajutorul primit de la Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului. Biserica este construită din cărămidă, în formă de cruce, având o lungime de 23 m, lăţimea de 8 m, o înălţime de 24 m până în vârful turlei şi grosimea zidurilor de 0,80 m. Sfântul lăcaş are un număr de 12 ferestre şi o catapeteasmă din stejar sculptat, învelită cu foiţă de aur. Biserica are 3 turle: una mare cu deschidere pe naos şi două pe pronaos, fiind acoperite cu tablă de zinc, ca de altfel întreg acoperişul. [ANEXE] În anul 1994 s-a construit o magazie nouă, lângă clopotniţă, iar în anul 1996 s-a săpat o fântână, aceste lucrări fiind efectuate cu sprijinul enoriaşilor. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Icoană împărătească de secol XIX ”Maica Domnului cu Pruncul” , icoană ferecată Sfânta Paraskeva (1882). [ȘIRUL PREOȚILOR] Marin Buzatu, Mitran, Ilie Petrescu, Ilie Alexandru, Mihail Popescu (+1925), Dragomirescu, Nicolae Marinescu (1926 -1957), Dumitru Breazu, Mircea Sandu (din 1 noiembrie 1990) C. CIMITIRUL Parohia deține cimitir alături de alte 4 parohii învecinate. Nu se cunosc date suplimentare. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] La 7 septembrie 2003 a avut loc slujba de resfinţire a bisericii de către Preasfinţitul Părinte Episcop Galaction, întâiul Episcop al Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului. Acest eveniment important din viaţa bisericii a fost inclus între manifestările ce s-au desfăşurat sub egida „Zilele Municipiului Roşiorii de Vede.” Pentru ca evenimentul să fie unul de înaltă trăire duhovnicească s-a luat binecuvântare de la Preasfinţitului Episcop Gherasim de la Vâlcea pentru a fi prezente moaştele Sfântului Cuvios Antonie de la Iezer – Vâlcea. Moaştele au fost aduse în data de 06 septembrie 2003 de către preotul Mircea Sandu însoţit de maica stareţă Mihaela şi un număr de 10 maici. S-a făcut o procesiune cu racla sfântului, seara înainte de slujba vecerniei de la Biserica Sf. Teodor până la Biserica Cuv. Parascheva, eveniment la care a participat Preasfinţitul Părinte Episcop Galaction, însoţit de un sobor de preoţi şi un mare număr de credincioşi. La sfârşitul slujbei după alocuţiuni şi predica rostită de Preasfinţitul Părinte Galaction, preotul Mircea Sandu a fost ridicat la rangul de iconom stravofor pentru activitatea depusă. Anul 2007 a adus bisericii un odor sfânt. Preotul Mircea Sandu cu binecuvântarea Părintelui Episcop Galaction a mers a mers la Mitropolia Moldovei unde Înaltpreasfinţitul Daniel, Mitropolitul Moldovei, a aprobat ca bisericii Cuvioasa Parascheva să-i fie donat un veşmânt al Sfintei Cuvioase Parascheva. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Nu este cazul. F. DATE DE CONTACT PAROHIE [HRAM] „Cuvioasa Paraschiva”; [ADRESA] Bulevardul Sfânta Vineri, nr. 47, Roşiorii de Vede, jud. Teleorman, cod poștal 145100. [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial.