Parohia „Sfântul Teodor Tiron și Nașterea Maicii Domnului”- Roșiorii de Vede (Protopopiatul Roșiorii de Vede)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Există mai multe variante privitoare la originea numelui municipiului Roşiorii de Vede din zilele noastre. Înainte de întemeierea celui de-al doilea ţarat vlaho-bulgar, cetatea Cerven (Roşu) – situată pe o stâncă uriaşă de pe râul Lomul Negru, la aprox. 30 km-sud de Giurgiu, în actuala Bulgarie - a fost centrul uneia dintre „împărăţiile” valahe, aflate în vâltoarea multor prefaceri statale şi a migraţiilor; într-o permanentă dispută, inegală însă, cu imperialii bizantinii. Oraşul avea, pe la 1200, peste zece mii de locuitori, fiind cea mai mare aşezare dintre Dunăre şi Balcani. Numele său provine de la conducătorul cetăţii - Împăratul Roşu (Cerven în slavă). Acesta, pentru a sfida Ţarigradul, se purta în mantie roşie (roşul - purpura - fiind însemnul puterii împăratului bizantin). După răscoala Asăneştilor împotriva imperialilor (1186), Ioan Asan I (unul dintre cei trei fraţi vlahi conducători ai răscoalei) s-a căsătorit cu Măria, fiica ultimului împărat de la Cerven, iar cetatea va intra în componenţa noului ţarat. Ioan Asan şi toţi cei care îi vor urma la domnie, în Tîrnovo, până la sfârşitul împărăţiei vlaho-bulgare, vor purta nu doar cizme şi tunică de culoare roşie, asemenea împăraţilor Romei, ci mantia roşie a tatălui Măriei, împăratul de la Cerven. În 1388, Cervenul este cucerit de către turci, prin incendiere, după cum grăieşte cronica lui Mehmed Neşri. Lipsită de apă, cetatea de pe stâncă va arde asemenea unei uriaşe torţe, zile şi nopţi la rând. Mulţi dintre locuitorii oraşului pornesc în bejanie, temându-se de continua ameninţare otomană. După unele izvoare, o parte din aceştia se vor aşeza lângă vechea cetate Sexaginta Prista, denumind noua aşezare Ruşi (sosiţi din cetatea lui Roşu), astăzi Ruse; alţii vor merge mai departe, la nord de Dunăre, stabilindu-se într-un mic târg de pe râul Vedea care, în scurtă vreme, va cunoaşte o ascensiune rapidă şi va prelua numele lor - Ruşii de Vede. O altă variantă pe care o putem lua în considerare vine dintr-o altă sursă istorică. Pe hărţile lui Ptolemeu era cunoscut un oraş traco-dacic sub denumirea latină de Pirum adică Târgul Perelor. Odată cu trecerea primelor valuri migratoare de bulgari pe aceste meleaguri aceştia vor fi tradus şi utilizat în limba lor denumirea de Pirum Târgul Perelor, rezultând cuvântul Kruşe sau Kruşi. Ulterior, pentru că acest cuvânt era mai greu de pronunţat de populaţia locală, în mare parte romanizată, cu care bulgarii intraseră în legătură, va fi pierdut prima consoana „K”, rămânând Ruşi. Prima menţiune documentară clară a oraşului este făcută însă în anul 1385, când doi pelerini germani, Peter Sparnau şi Urlich von Tennstadt, în drumul de întoarcere de la Ierusalim, au făcut un popas la Russenart şi au scris despre acest oraş în jurnalul lor de călătorie. Traducând pluralul de la „Ruşi” în limba germană, rezulta cuvântul Russen, la care peregrinii germani au adăugat sufixul „art”, reprezentând primele litere ale cetăţii fortificaţiei Arcinna sau Artina de pe Limes Transalutanus (Valul lui Traian), menită a apăra oraşul ce se dezvoltase între dealul de la apus (parte a limesului) şi „Apa Vânătă”- Vedea. A doua menţiune documentară este la 1394, odată cu împărţirea administrativă a ţării, realizată în vremea domniei lui Mircea cel Bătrân, când devine reşedinţa judeţului Teleorman, statut de care oraşul se va bucura mai bine de 400 de ani. În acest răstimp, Russenartul (sau „Ruşii de Vede”, cum i se mai spunea în secolele trecute) este participant activ la toate marile evenimente din istoria frământată a poporului român. Cea întâi menţiune într-un izvor intern, se găseşte în hrisovul dat de Neagoe Basarab mănăstirii Cutlumuş de la Athos (1512-1513). Sunt menţionate aşezările Sârbii şi Ruşii. Prima consemnare a numelui complet sub forma „Ruşii de Vede” se află în actul emis de Radu de la Afumaţi la 18 mai 1526. Era deja reşedinţa judeţului Teleorman. Cezar Bolliac afirmă că Mihai Viteazul a dăruit moşia Ruşii de Vede călăraşilor săi de acolo. În anul 1821 oraşul Ruşii de Vede era transformat de Tudor Vladimirescu în punct de supraveghere a mişcării turcilor la Dunăre. După înfrângerea revoltei este ocupat definitiv şi incendiat de turci. În 1831 Ruşii de Vede era singurul oraş al judeţului. Aici se practicau 20 de meserii în care lucrau 193 de persoane. În oraş îşi desfăşurau activitatea 42 băcani, 17 cojocari, 17 cizmari, 15 căldărari,14 boiangii, etc. În 1835 oraşul Ruşii de Vede avea 669 gospodării, fiind al optulea oraş al Ţării Româneşti. Va fi reşedinţa judeţului Teleorman şi se va păstra aşa până în 1836 când oraşul Turnu Măgurele va deveni noul centrul administrativ. De la aceasta dată şi până în anul 1968 oraşul va fi centrul economic, social şi cultural al Plăşii Târgului şi Raionului Roşiorii de Vede. Denumirea oraşului este Roşiorii de Vede, nume sub care figurează de la jumătatea secolului al XIX-lea în toate documentele oficiale ale statului român. Prin Legea nr.11/1995 publicată în Monitorul Oficial nr.12/24 ianuarie 1995, oraşul Roşiorii de Vede a fost declarat MUNICIPIU. Municipiul Roşiorii de Vede se află la 100 km de Bucureşti, la 100 Km de Craiova şi tot la 100 Km de Piteşti şi Târgovişte, la câte 80 Km de Giurgiu şi Slatina, şi este singurul centru polarizator de importanţă naţională al judeţului Teleorman. Este legat în mod direct de mai toate marile oraşe din jumătatea de sud a ţării, dar şi din Ardeal şi Banat. Municipiul Roşiorii de Vede se găseşte la întretăierea paralelei de 44°07’ latitudine nordică cu meridianul de 25° longitudine estică şi se mărgineşte la vest cu comuna Măldăieni, la sud cu comunele Peretu şi Troianul, la est cu comuna Vedea şi comuna Drăgăneşti de Vede, iar la nord cu comuna Scrioaştea, aşezări de care este legat economic, cultural, tradiţional şi social şi care, în viitorii ani, ar putea fi incluse în teritoriul municipiului. Relieful teritoriului pe care îl ocupa municipiul Roşiorii de Vede, după harta hipsometrică a Atlasului geografic, este caracteristic parţii de vest-centrală a Câmpiei Române despărţită aici, de valea râului Vedea, în două compartimente: Găvanul Burdea – la răsărit şi Câmpia Boian – la apus. Câmpia din jurul oraşului este fragmentată de văile râurilor Vedea, Bratcov şi Urlui. Cea mai mare parte a caselor din oraş sunt aşezate în lunca înaltă a râului Vedea, la altitudine de 82,5 m. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE [ISTORIA ZIDIRII EI] [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Biserica este situată pe strada Sfântul Teodor nr. 1, în spatele Consiliului local Roşiorii de Vede. Începuturile acestei biserici sunt din anul 1786, când a fost construită din lemn de Tudorică Desu-Postelnicu, iar în anul 1818 a fost zidită din cărămidă de paharnicul Sandu Depărăţeanu, boier ce ctitorise mai multe biserici în Roşiorii de Vede, precum Sfânta Vineri, Adormirea Maicii Domnului, cât şi altele în judeţul Argeş. Primul ctitor, Tudorică Desu Postelnicu, era rudă cu paharnicul Sandu Depărăţeanu, ceea ce explică de ce acesta va deveni ctitorul bisericii din 1818, care o vreme s-a mai numit şi „Biserica sârbilor” întrucât, în urma războiului dintre ruşi şi turci din 1806-1812, mulţi sud-dunăreni s-au refugiat la Ruşii de Vede şi s-au stabilit aici, înmulțind numărul celor veniţi la sfârşitul secolului ala XVIII-lea. Iniţial biserica era destul de modestă, ca toate bisericile româneşti din acel timp, având formă de navă, era scundă şi acoperită cu şiţă. În decursul anilor, a suferit multe renovări pentru a corespunde evoluţiei societăţii româneşti, mai ales după 1829. O primă renovare a bisericii are loc în anul 1883. În acel an biserica a fost înălţată, i s-au deschis absibe pentru a o lărgi, i s-a aşezat acoperiş nou, de tablă, s-a înlocuit catapeteasma veche ce era din zid, cu una nouă, din lemn, s-a înlăturat [PICTURA] veche şi se face una nouă, lucrată de pictorul Dumitru D. Petrescu, tatăl marelui pictor Costin Petrescu, care pe atunci era copil şi ucenic al tatălui său. La încheierea renovării se aşează deasupra uşii de la intrarea în pronaos o nouă pisanie, la 26 octombrie 1883. Prima [PISANIE] are următorul conţinut: „Această sfântă biserică, cu patronajul Sfântului Teodor Tiron, din urbea Roşiorii de Vede, făcută din lemn în anul 1786 de domnul Tudorică Desu Postelnicu, care la anul 1818 s-a făcut din zid de d-lui paharnicul Sandu Depărăţeanu, iar acum la anul 1883, în zilele M.S. Regelui Carol I, întâiul rege al României, şi cu binecuvântarea prea sfinţitului Mitropolit Primat, D.D. Calinic Miclescu, din nou i s-au făcut sânuri, s-a construit tâmpla, pardoseala, zugrăveala şi s-au împodobit cu toate cele trebuincioase, precum se vede, cu cheltuiala domnilor Minică Belitoreanu, Grigore Ignătescu, Alecu Procopiu cum şi cu ajutorul şi neîntrerupta stăruinţă a domnilor: Iordan Mitu, Ion, Dogeanu, Mitică Hristescu, preotul Anastase Dumitrescu- Mirodot, parohul bisericii, Petrache Ghiorghiu, Tache Galip, Matache Urlan, Traian Velciu, Anghel Arizan, Grigore Gheţu, Marin Tudor, Ghiţă Belitoreanu, Spirea Petcu, Ivan Dencu, Hristea Nicola, Anastase Nancu, Pancu Florescu, Petrache Protopopescu, Tănase Galip şi contribuţiunea generală a tuturor binevoitorilor creştin mahalagii, precum şi a altora care se văd trecuţi în condica şi în pomelnicul bisericii, a se pomeni memorabil în eternitate pentru veşnica lor pomenire. Preoţii bisericii, preotul Constantin şi preotul Alexandru Bleescu, 26 octombrie 1883” În anul 1909 se schimbă din nou acoperişul, iar după ocupaţia germană din anii 1916-1918, când biserica a fost transformată în lagăr de prizonieri şi a avut mult de suferit, se cere o nouă reparaţie. Abia în 1923 preotul paroh Alexandru Bleescu şi mai tânărul preot Ioan E. Popescu, cu mari eforturi şi cu contribuţia enoriaşilor, reuşesc să renoveze biserica. S-a spălat şi s-a reparat pictura de către pictorul Nicolae Stoica şi fraţii George şi Nicolae Albani. Despre această renovare se vorbeşte în a doua [PISANIE], de deasupra uşii din pronaos: „În anul 1923 s-a spălat şi reparat pictura, parţial în vopsea de apă cu ajutorul enoriaşilor, arătând la această lucrare multă dragoste domnii Tache Georgescu şi Mihail Repezeanu, fiind preoţi ai bisericii Alexandru Bleescu şi Ioan E. Popescu. Epitropi, T. Pârvulescu şi M Popescu, N. Stoica, George şi Nicolae Albani 1923.” O nouă renovare s-a făcut între anii 1968-1969 când se reface pictura, se face o uşă laterală la Sfântul Altar, ferestrele sunt înnoite şi se repară clopotniţa. Cutremurul din 4 martie 1977 a provocat bisericii mari stricăciuni, reparate în anul 1979. În anul 1993 s-au făcut reparaţii exterioare şi s-a restaurat [PICTURA] de către pictorul Alexandru Pătraşcu. Iniţial, biserica a avut o singură turlă, poziţionată pe pronaos. Ulterior, în anul 1999 s-au adăugat două turle mici, rotunde, deasupra absidelor laterale, iar vechea turlă pătrată de la pronaos a fost înlocuită cu una rotundă. De asemenea s-a reparat acoperişul, s-a înlocuit pardoseala cu mozaic şi spărtură de marmură şi s-a înfrumuseţat interiorul cu obiecte de podoabă. În anul 2002, pe pereţii exteriori ai bisericii au fost pictate un şir de medalioane cu sfinţi. În anul 2006 a fost construit un veşmântar în partea dreaptă a Sfântului Altar, iar din anul 2007 se va restaura pictura cu pictori autorizaţi de către monumentele istorice. În anul 2009 prin extinderea laterală a spaţiului destinat lumânărilor, s-a creat posibilitatea adăugării altor două turle, de dimensiuni mai mici. Astfel în prezent biserica are cinci turle. [PISANIA] actuală: „Continuând firul istoric al înfrumuseţării case Domnului, începând cu anul 1993 s-a restaurat pictura, pavimentul, turlele, pridvorul, pronaosul, veşmântarul, alimentarea cu gaze şi alte lucrări. Binecuvintează, Doamne pe cei ce iubesc podoaba Casei Tale.” Biserica Sfântul Teodor Tiron este construită din cărămidă, în formă de cruce, având o lungime de 28 m, lăţimea de 8 m (în dreptul absidelor 13 m), o înălţime de 20 m până în vârful turlei mari şi grosimea zidurilor de 0,50 m. Sfântul lăcaş are un număr de 9 ferestre şi o catapeteasmă semicirculară spre centrul bisericii, având două registre picturale. Este acoperită cu tablă galvanizată şi are un număr de 5 turle. Pridvorul bisericii este închis. Catapeteasma este din lemn de brad şi nu are icoane cu valoare de patrimoniu. [ANEXE] Tot în anul 2009 în curtea bisericii a fost construită o capelă parohială sub formă de navă, pictată de acelaşi Alexandru Pătraşcu.[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Biserica posedă câteva icoane valoroase din jumătatea secolului al XVIII-lea şi din secolul al XIX-lea: Icoană împărătească-Sfânta Troiță, sec. XIX, icoană împărătească Sfântul Apostol Toma-secolul XIX, icoană Maica Domnului sec. XIX, Sfânt Potir sec. XIX, icoană ferecată Maica Domnului [ȘIRUL PREOȚILOR] Alexandru Bleescu, Ioan Popescu (1913-1948), Nicolae Mitroi (pensionat în 1995), Chendea Răducanu, Aristide Popescu (fiul preotului Ioan Popescu, 1961-1991), Ilie Vişan (1977-2014, fost protopop), Adrian Dîrvă (din 1996), Cătălin Eugen Păunescu (consilier în cadrul Episcopiei Alexandriei și Teleormanului, din 10 martie 2002), Cristian Nedelea (consilier în cadrul Episcopiei Alexandriei și Teleormanului, din 01 octombrie 2007) și Emil Cristea (din 2014) C. CIMITIRUL Nu deține cimitir. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Se desfășoară cu succes, încă de la implementare, proiectele catehetice ,,Hristos împărtășit copiilor”, ,,Calea mântuirii”, iar din anul 2015 parohia este cuprinsă în programul Patriarhiei Române ,,Alege Școala!”, fiind înființat și un centru educațional-inovativ în cadrul acestui proiect. Se organizează pelerinaje la mănăstiri iar proiectul filantropic ,,Micul dar pentru marea bucurie” este o șansă pentru cei nevoiași F. DATE DE CONTACT PAROHIE [HRAM] „Sfântul Teodor Tiron și Nașterea Maicii Domnului”; [ADRESA] Strada Sfântul Teodor nr. 1, oraş Roşiorii de Vede, jud. Teleorman, cod poștal 145100.[OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial. BIBLIOGRAFIE: DUICU, Sorin Sebastian, Mărturii de artă și cultură ortodoxă din Episcopia Alexandriei și Teleormanului sec XVII-XX, Ed. Universitaria, Craiova 2014; PORUMBEANU, Argentin St., Roşiorii de Vede - O istorie a oraşului prin monumentele sale, ed. Aius PrintEd, Craiova, 2006