Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel și Sfântul Spiridon”- Roșiorii de Vede (Protopopiatul Roșiorii de Vede)

A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] [vezi parohia VIII.1.47.]

B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE [ISTORIA ZIDIRII EI]  [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Biserica este poziţionată în partea de sud-est a municipiului Roşiorii de Vede, pe bulevardul Sfânta Vineri, la numărul 103. Din vechea biserică de la 1708 nu s-a mai păstrat nimic, exceptând pisania aflată acum în curtea bisericii cu hramul Sfântul Nicolae din Mihăieşti-Olt. Actuala biserică este ridicată în anul 1841 de către Epitropia  Mănăstirii Sfântul Spiridon Nou din Bucureşti căreia îi este închinată dar şi cu ajutorul urmaşilor şi rudele ctitorului. Biserica este clădită din cărămidă subţire, în formă de navă mare, cu un pridvor, acum închis, susţinut de doi stâlpi de zid, altar semicircular şi o turlă cu opt laturi făcută din lemn şi învelită cu tablă, în formă de romburi, ce serveşte şi de clopotniţă. Turla este situată deasupra pronaosului. Învelitoarea actuală a bisericii este de tablă albă galvanizată, dar iniţial a fost de şiţă. Faţada lăcaşului are o tencuială mai proaspătă, în timp ce pe latura stângă şi altar este căzută, dezvelind un brâu de cărămizi vechi; ferestrele şi-au conservat forma iniţială. În interior, pardoseala bisericii este alcătuită din lespezi mari de piatră cu ciment sclivisit, iar catapeteasma din lemn este veche din anul 1825. Între pronaos şi naos, se înalţă doi stâlpi de piatră, susţinând câte o arcadă. Pereţii interiori sunt acoperiţi cu pictură în tempera, întrucât pictura „a fresco”, de o valoare relativă, nu s-a mai păstrat. Pisania cea veche, originală a bisericii, glăsuieşte astfel: „Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Duhului Sfânt,Amin. Începutu-s-au această sfântă biserică din temelie în cinstea şi în slava sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel de Şerban Cantacuzino vel Vornic sin Drăghici Cantacuzino biv vel spătar şi al Păunei, nepot de fecior Doamnei Ilincăi, strănepot de fată preabunului creştinului io Ştefan BasarabVoievod întru veşnică pomenire lui, părinţilor, moşilor, strămoşilor lui Mariei şi Andreanei. Şi s-au săvârşit la leat 7216, ot Adam i ot Hristos, 1708, iulie 5”. Ctitorul i-a asigurat bisericii o parte din moşia târgului Ruşii de Vede, dar, în anul 1768, ajungând proprietar al întregii moşii a târgului, voievodul Alexandru Scarlat Ghica, prin căsătoria sa cu o Cantacuzină din neamul ctitorului, va reînchina biserica noii mănăstiri „Sfântul Spiridon” din Bucureşti. 
 	Hrisovul închinării din 1768 este edificator: „…dau şi închinăm mănăstiri Sfântul Spiridon Nou din Bucureşti, zidită de părintele meu Scarlat Ghica Voievod, moşia domnească din vechime Ruşii de Vede, din al cărui venit să se îngrijească biserica de piatră din Ruşi, zidită de boierii Cantacuzineşti, închinată de ei mănăstirii „Sfântulul Spiridon” din Bucureşti căreia o închinăm şi noi, fiindcă ispravnicii şi căpitanii luaseră tot venitul bisericii din Ruşi. Biserica „Sfântul Spiridon Nou din Bucureşti va lua numai dijma, dar nu şi de la preoţi”. Cutremurul din 1838 va ruina grav această biserică, încât în anul 1841 va fi refăcută „din nou” din cărămidă în formă de navă mare, de către epitropia bisericii „Spiridon Nou” din Bucureşti, dar şi cu ajutor din parte rudelor Cantacuzini ai fostului ctitor iniţial. Pisania de piatră, scrisă pe 12 rânduri cu litere în relief, este fixată în zid deasupra uşii de intrare în pronaos. Ea conţine textul [PISANIEI] anterioare la care se adaugă următorul text: „Iar în anul 1838, Ghenarie (ianuarie) 2, stricându-se de cutremur s-au preînnoit de iznoavă din temelie, precum se vede, cu cheltuiala sfintei mănăstiri a „ Sfântului Spiridon Nou” din Bucureşti, în zilele Prealuminatului domn Alexandru Dimitrie Ghica V.V. şi sub Eforia Preasfinţiei Sale Mitropolit al Ţării Neofit şi al dumnealor marelui Postelnic Constantin Cantacuzino şi a dumnealui Marelui Vistier Alexandru Ghica, epitrop mare fiind dumnealui Clucer Stanciu, în anul de la Hristos 1841, iulie, 7.” Ctitorul din 1708, credem că va fi ridicat în curtea bisericii şi locuinţa pentru preoţi, dispărută probabil şi ea după cutremurul din 1838. Socotim acest lucru posibil, deoarece între anii 1780-1790 a funcţionat pe lângă biserică, şcoala dascălului Enache, mutată aici de la fosta mănăstire Ţigănia Drăgăneşti. Acelaşi dascăl încheia legământ „de a învăţa pe copiii orăşenilor carte românească”, în anul 1793. Biserica a cunoscut, o perioadă de frumoasă şi intensă activitate, iar preoţii şi dascălii ei s-au remarcat mai ales ca educatori ai copiilor. Biserica a suferit mai multe reparaţii şi renovări, înlocuindu-i-se acoperişul cu tablă albă galvanizată şi adăugându-i-se pridvorul actual. După anul 1880, dar mai ales după anul 1930 starea ei devine precară. În 1941 se execută reparaţii de anvergură, necesare datorită cutremurului din anul precedent ce a provocat serioase daune. Cutremurul din anul 1977 avariază grav biserica, făcând-o inutilizabilă pentru desfăşurarea cultului. În anul 1994 încep ample lucrări de consolidare, atât la interior cât şi la exterior, prin osteneala inimosului preot paroh Emilian Trică. Doi ani mai târziu încep lucrările de [PICTURĂ] sub coordonarea pictorului de biserici Pascu Voicu din Alexandria în tehnica „tempera grasă”. Se repară şi catapeteasma şi uşile de la intrare în biserică. În lateralele intrării în pronaos se separă două încăperi, necesare pentru pangarul bisericii şi pentru cancelarie. O placă din marmură aşezată în cancelarie, aminteşte consiliul parohial ce şi-a adus contribuţia la refacerea bisericii. Pe alte două plăci, aşezate în pridvor, sunt inscripţionate instituţiile şi persoanele care au contribuit financiar la lucrările de refacere timp de 4 ani de zile. La 29 iulie 1999 biserica este târnosită de către Preasfinţitul Părinte Episcop Galaction şi Preasfinţitul Părinte Episcop Vicar Irineu Slătineanul, în prezenţa a numeroşi credincioşi. Odată cu venirea preotului paroh Petre Mitrache, înnoirea a continuat într-un ritm susţinut, deşi resursele financiare ale parohiei erau cu mult sub necesar. Astfel s-au cumpărat obiectele de cult necesare pe Sfânta Masă, 4 policandre din Grecia, un iconostas de marmură, parchet şi lambriu, 2 centrale, maşină mortuară, prin contribuţia majoră a familiei preotului paroh care şi-a  dorit ca Sfântul Lăcaş să fie demn de titlul de cea mai veche biserică din oraş. Totodată trebuie amintită şi investiţia făcută în amenajarea unui spaţiu pentru desfăşurarea celor două hramuri anuale în condiţii optime. Dintre obiectele cu o valoare inestimabilă pe care le deţine biserica amintim o icoană împărătească a Maicii Domnului cu Pruncul, având aureolele şi mâinile de argint, pe spatele căreia stă scrisă următoarea inscripţie în slavonă: „Am scrie eu, iconarul Aldia in leat 7216 (adică 1708).” Pe aceiaşi icoană, mai jos se regăseşte o inscripţie românească, cu următorul cuprins: „Aici pe această sfântă icoană, am inscripţionat, ca după atâta vreme să se pomenească că eu m-am îndreptat a scria şi însemna pă toate cărţile bisericii, cât şi pe alte locuri, însă am făcut şi cununiile de argint tot ale bisericii, dar degetele mele vor putrezi şi slovele mele vor rămânea şi cine va ceti, mă va pomeni şi cine se va învrednici, are să zică, Dumnezeu să-l ierte şi de mine păcătosu să fie iertaţi, Evrei Constantin proin protopop şi ehor şi soţia mea Sanda preoteasa, 1826 februarie 23.”Şi pe cele două uşi diaconeşti găsim texte extrem de interesante. Pe cea din stânga găsim: „Cine va intra pe această uşă necurat, de acest al meu paloş va fi tăiat. 1825, septembrie 25. Evreiu Constandin protopop”, iar pe cea din dreapta stă scris: „Aceste sfinte uşi s-au făcut prin osteneala dumnealui slugerului Sandu Depărăţeanu şi viind cu ele de la Bucureşti, numaidecât au chemat pe meşterul Mladin de le-au aşezat. Şi eu am însemnat ca să se pomenească de ctitori şi fraţi după vreme. Evreiu Constandin proin protopop. 1825, martie 25.”
 	Şi pe Sfânta Masă din Altar ne putem întâlni cu istoria. Epitropul bisericii, cel care a supravegheat lucrările de reparaţii din 1841, consemna: „Clucerul Stanciu, epitropul bisericii Sfântul Spiridon Nou din Bucureşti, anul 1841, septembrie 12.” La intrarea în pridvorul bisericii se aflau mai multe plăci funerare şi fragmente de cruci provenind din vechiul cimitir ce înconjura biserica. Una dintre acestea, păstrată în stare bună, a fost scoasă în afara bisericii împreună cu crucea ei, în dreapta aleii de intrare în pridvor. Pe ea stă scris în limba greacă: „Aici odihneşte Iacov Dirnardis al lui Hristofor Zerlendis de fel din Hios de 60 de ani. A murit la 26 octombrie 1855.” [PISANIA] actuală „Biserica Sfinţii Apostoli este cel mai vechi locaş de cult din Roşiorii de Vede, fiind ridicată la anul 1708 de către marele vornic Şerban Cantacuzino, însemnat dregător. A fost preînnoită la anul 1841 cu toată cheltuiala mănăstirii Sfântul Spiridon cel Nou din Bucureşti fiind făcută metoh al acesteia şi primind al doilea hram Sf. Ierarh Spiridon.
 După 21 de ani de părăsire a fost redeschisă la anul 1994, P.S. Episcop Calinic şi pc. protoiereu pr. Ilie Vişan numind primul preot paroh în persoana inimosului teolog Trică Radu Emilian care s-a ocupat de refacerea totală a bisericii: consolidare, reparare, şi pictare. S-a târnosit la 29 iunie 1999 de către P.S Episcop Galaction Stângă, întâiul episcop al plaiurilor teleormănene care au fost ridicate la rang de Episcopie. Oficiul parohial aduce cuvânt de mulţumire tuturor credincioşilor pentru darurile făcute după putere, tuturor binefăcătorilor înscrişi în cartea de aur a bisericii precum şi sponsorilor: Patriarhia Română, Episcopia Teleormanului, Sf. Mănăstire Frăsinei, Schitul Sf. Maria-Techirghiol, Primăria Roşiorii de Vede”. Biserica Sfinţii Apostoli Petru și Pavel este o construcţie din cărămidă, în formă de navă, având lungimea de 24 m, lăţimea de 8 m, înălţimea de 19 m şi o grosime a zidurilor de 0,85 m. Sfântul lăcaş are un număr de 7 ferestre şi o singură turlă, aşezată pe pronaos, cu patru laturi, acoperită cu tablă. [ANEXE] Slujitorii bisericii au ridicat în anul 2009 un prăznicar, necesar pentru diversele activități ale parohiei. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Icoană împărătească ”Maica Domnului cu pruncul, pe jeț, între Arhangheli”, din prima parte a sec. XVIII.  Demn de menționat este faptul că icoana, deteriorată de trecerea timpului,  a fost recondiționată într-un atelier specializat prin efortul financiar al preoților de la parohia Sfântul Teodor Tiron, preoți ce și-au dorit ca această mărturie de artă sacramentală să se păstreze și pentru generațiile viiitoare. Amintim de asemenea și o icoană împărătească cu Sfinții Apostoli Petru și Pavel (sec. XIX) dar și o ușă diaconească (stângă) din1825 cu Sfântul arhanghel Gavriil. [ȘIRUL PREOȚILOR] Tincu Marin (pomenit la 1818), Hristache Grecul (protopop la 1815), popa Constandin (1824-1829), popa Badea (de la 1821), popa Stancu Ilie Brătulescu (1829-1849), popa Alexandru, tatăl protopopului Ilie Alexandru (din 1847), popa Leonte, Marin Matache ( de la 1889), Alecu Stavarache (de la 1890), Iorgu Sima Leţu (1891-1937), Răducan Chendea, Dumitru Breazu, Mihail Marinescu (+ 2010), Mircea Sandu (preot paroh la Sf. Vineri Gară, a preluat parohia în perioada în care nu s-a mai putut sluji în biserică), Emilian Trică (1993-2000), Petre Mitrache (2000-2010), Nicolae Sin (2011-2014), Adrian Trandafir (din 2014).

C. CIMITIRUL Parohia deține cimitir alături de alte 4 parohii învecinate. Nu se cunosc date suplimentare.   

D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] În perioada 2012-2014 parohia a desfășurat numeroase activități în proiectul iniția de Patriarhia B.O.R.-Hristos împărtășit copiilor.

E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Nu este cazul.

F. DATE DE CONTACT PAROHIE [HRAM] „Sfinții Apostoli Petru și Pavel și Sfântul Spiridon”; [ADRESA] Bulevardul Sfânta Vineri, numărul 103, Roşiorii de Vede, jud. Teleorman, cod poștal 145100. [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial. 

BIBLIOGRAFIE: DUICU, Sorin Sebastian, Mărturii de artă și cultură ortodoxă din Episcopia Alexandriei și Teleormanului sec XVII-XX, Ed. Universitaria, Craiova 2014.