Parohia „Sfinții Împărați Constantin și Elena-Serdăreasa”- Roșiorii de Vede (Protopopiatul Roșiorii de Vede)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] [vezi parohia VIII.1.47.] B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE [ISTORIA ZIDIRII EI] [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Roşiorii de Vede este poziţionată pe strada Republicii, numărul 12, învecinându-se cu parcul vechi al oraşului şi cu Liceul „Anastasescu.” Actuala biserică este construită pe locul uneia mai vechi, ce aparţinea mănăstirii „Ruşii de Vede.” Datele istorice ne încredinţează că mănăstirea fusese construită de călugării de la sud de Dunăre, izgoniţi de expansiunea Imperiului Otoman în vremea lui Baiazid-Ilderim. Domnitorul Mircea cel Bătrân o întăreşte cu ziduri de apărare. Pe o hartă de la 1780, aşezarea Rusch den Vede, este însemnată cu simbolul mănăstirii. Chiliile mănăstirii vor adăposti pentru o vreme pandurii din oastea revoluţionarului Tudor Vladimirescu, ce aveau ordinul de a apăra târgul. În timpul Războiului de Independenţă, chiliile mănăstirii vor adăposti 200 de prizonieri turci, majoritatea bolnavi de tifos. Drama ai cărei eroi au fost Savu Pantofaru, prietenul său sergentul Mutafu, şi prizonierul turc Mahmud a fost descrisă pe larg de preotul și scriitorul teleormănean Gala Galaction, într-unua dintre cele mai cunoscute nuvele ale sale „Papucii lui Mahmud”. Acest sfânt lăcaş fost construit de către văduva serdarului Marin Butculescu (1760-1830), serdăreasa Maria Butculescu în anul 1832 (serdar - ramură ierarhică a boierimii în trecut, comandant militar asemănător cu general de cavalerie). Biserica nu are pisanie, dar se cunoaşte data când a fost zidită şi cine a ctitorit-o. Este construită din cărămidă arsă, cu grosimea de 4 cm, acoperită cu scândură şi învelită cu tablă. La început a fost acoperită cu tablă de zinc, dar în 1946 a fost înlocuită cu tablă galvanizată. Biserica este construită în formă de cruce şi a avut la început contraforţi, care ulterior au fost îndepărtaţi, deoarece nu formau un tot unitar cu corpul clădirii. Biserica are şapte ferestre şi a avut şi are şi în prezent o turlă din lemn, de formă octogonală, acoperită cu tablă de cupru, situată deasupra pronaosului. Construcţia edificiului este din cărămidă, în formă de cruce, având o lungime de 28 m, lăţimea de 14 m, o înălţime de 15 m până în vârful turlei şi grosimea zidurilor de 1 m. Pridvorul este închis. Catapeteasma bisericii este zidită din cărămidă ondulată. Prima învelitoare a fost din lemn de stejar, atât căpriorii, cât şi scândura. În pod se văd grinzi de stejar cu grosimea de peste 70 cm. Primul acoperiş a fost aşezat direct pe bolţi, biserica neavând pod, iar de la 1946 zidurile au fost ridicate de jur împrejur cu 2 m, turnându-se şi centură de beton armat, făcând în așa fel încât biserica să aibă pod. [PICTURA] bisericii este în frescă, datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea şi este considerată de specialişti ca fiind una izbutită, păstrându-şi caracterul vechi, autentic, suferind doar câteva retuşări. În interior biserica a fost peste tot pardosită cu piatră. Pe peretele sudic se mai păstrează fragmente de pictură înfăţişând pe ctitori şi anume portretele lui Nicolae şi Emanoil Butculescu, fiii serdarului Marin Butculescu şi ai serdăresei Maria Butculescu, născută Bârleanu. Tinerii sunt îmbrăcaţi în uniforme militare a epocii Regulamentului Organic, cu mundir şi mantale, încinşi cu centiron de care atârnă săbiile. Biserica a fost sfinţită la 15 iulie 1835. În această biserică a funcţionat şi un cor mixt, dirijat de prof. Adrian Petrovan. De asemenea pe lângă locaşul bisericii au mai fost construite clopotniţa şi casa parohială. Clopotniţa a fost ridicată odată cu biserica din cărămidă şi lemn, fiind acoperită cu tablă, iar alăturat, de-o parte şi de alta se aflau două camere ce erau folosite pentru magazie. Şi ea a suferit renovări la acoperiş, înlocuindu-se tabla veche cu alta nouă în anul 1919 cu cheltuiala enoriaşilor şi ai urmaşilor familiei Butculeştilor. În biserică se aflau două morminte, aşezate în partea dreaptă a bisericii. În dreapta pronaosului se află o piatră funerară nedatată, aparţinând, conform specialiştilor, primei jumătăţi al secolului al XIX-lea, conţinând următorul text: „ Slujer Ion Bârleanu: Dumitru, Grigore, Manole, Tarsiţa, Drăghici şi cu tot neamul.” În faţa ei se află o lespede fără inscripţie, care acoperă mormântul ctitorului, serdarul Marin Butculescu, care a fost înmormântat la Slatina şi reînhumat apoi aici. O altă piatră funerară se află în curte, în partea stângă a bisericii, cu următorul conţinut: „Sub această piatră de află odihnit, parucicul (locotenentul) Mihail Păucescu, în vârstă de ani 32. A încetat din viaţă la anul 1848 iunie 7”. Se pare că tânărul făcea parte dintr-un detaşament înarmat ce venea de la Bucureşti spre Izlaz, pentru a calma evenimentele ce au dus la Revoluţie. Nu se cunoaşte cauza morţii. Biserica are o curte destul de mare, de formă dreptunghiulară. De jur împrejur este înconjurată de un zid de cărămidă construit în anul 1850 de către fiii Butculeştilor. Zidul are din loc în loc contraforţi şi mici ferestre, ca la o cetate. Datorită intemperiilor a avut de suferit mult. În anul 2003 a fost reparat exteriorul şi s-a acoperit cu plăci ondulate de azbociment, pentru protecţie. La interior, zidul prezintă o stare avansată de degradare, urmând a fi consolidat. În anul 1946 biserica a avut nevoie de reparaţii la acoperiş cum am mai spus mai înainte şi tot atunci s-a zidit, adăugându-se ceva nou bisericii şi anume pridvorul şi arcada din faţă. Pridvorul era închis şi avea ferestre de fier. În anii 2006-2007, biserica a suferit noi intervenţii. Astfel acoperişul a fost refăcut în totalitate, s-au schimbat căpriorii şi astereala şi s-a pus tablă de cupru cu finanţare de la Ministerul Culturii şi Cultelor prin intervenţia domnului deputat Alexandru Mocanu. Tot în această perioadă, din contribuţia enoriaşilor şi a altor credincioşi, s-a schimbat tâmplăria, confecţionându-se uşi şi ferestre din stejar. Are încălzire centrală proprie şi instalaţie de sonorizare. S-a ridicat un monument de marmură închinat eroilor cu sprijinul domnului deputat prof. Constantin Amariei. [ANEXE] Este cunoscut că pe lângă biserica Sfinţii Împăraţi s-au aflat construcţii (case) în care înainte de 1900 a funcţionat şcoala primară, iar după 1900 grădiniţa de copii. Este bine de ştiut faptul că în curtea bisericii a funcţionat multă vreme o şcoală condusă de dascălii Constantin şi Gavrilă Popescu, unde copiii învăţau Psaltirea, Ceaslovul şi Aritmetica, după cum reiese din raportul de inspecţie al prof. Alecsie Popovici din ianuarie 1838. Aceste construcţii nu mai există. Ele au fost dărmate de cutremurul din anul 1977. Tot atunci și clopotniţa a fost grav avariată. În anul 1993 datorită vechimii mari, dar şi a trepidaţiilor rutiere, clopotniţa a trebuit să fie demolată, iar în locul ei a fost construită alta nouă, cu sprijinul domnului Nicolae Noica, ministru M.L.P.A.T, după un proiect donat de arh. Tudor Răgălie din Craiova, din cărămidă şi beton armat, acoperită cu tablă, având două camere în care funcţionează la ora actuală cancelaria parohială şi o cameră mortuară. Casa parohială a fost construită în anul 1850 în stilul timpului, având în faţă prispă cu stâlpi de lemn. Ulterior ea a fost închisă cu zid dar, datorită deteriorării, a fost demolată. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Dintre icoane menţionăm că cea mai veche este a Sfântului Nicolae, purtând data de 1780, adusă de la cealaltă ctitorie a Butculeştilor din oraş, biserica Sfântul Nicolae, care astăzi nu mai există. Icoană de secol XIX (1835)-Duminica tuturor sfinților, icoană împărătească de sec XIX Sfântul Gheorghe, icoană împărătească de sec XIX Hodoghitria [ȘIRUL PREOȚILOR] Pereţeanu, Ioan Popescu, Ioan Gâdea, Gheorghe Popescu, Cristian Ioan Grecu, Nicu Iulian Nistor, Stelian Nistor, Bogdan Ivana, Emil Lazăr, Tudor Răducă (din 1992), Dănuţ Enache (din 2002), Adrian Roată (din 2002), Mircea Ionescu (din 2008, protopop al municipiului Roşiorii de Vede din 1 noiembrie 2010), Emilian Cîrnaru (din 2011). C. CIMITIRUL Nu deține cimitir. La 21 septembrie 1928, Majestatea Sa, Regina Maria şi Principesa Ileana au depus o coroană de flori în spațiul rezervat eroilor căzuți pe frontul de luptă în Primul Război Mondial. Tot atunci s-a inaugurat și monumentul eroilor din localitate . În centrul cimitirului este amplasat cavoul familiei Arizan, monument de certă valoare arhitecturală. Pe viitor se dorește transformarea acestuia în capelă. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Procesiunea cu moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul din 27 aprilie 2012, procesiunea cu moaștele Sfintei Maria Magdalena din 20 mai 2013 si procesiunea cu moaștele Sfântului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei din 20-21 mai 2015. La această ultimă procesiune, după slujba de seară, în prezența Preasfințitului Părinte Galaction Stângă, Întâiul Episcop al Alexandriei și Teleormanului, s-a lansat și monografia Parohiei Serdăreasa, intitulată sugestiv „Biserica Serdăreasa-Legendă și istorie” sub îngrijirea reputatului profesor de istorie și filosofie Argentin St. Porumbeanu și prin strădania preotului slujitor Emil Cîrnaru și al soției sale, Mirela Cîrnaru. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Parohia Sfinții Împărați a dezvoltat de-a lungul timpului o bogată activitate social-filantropică, venind în ajutorul persoanelor aflate în stare de necesitate. La aceste acțiuni au fost implicați și copiii din parohie sau de la școlile gimnaziale din oraș. F. DATE DE CONTACT PAROHIE [HRAM] „Sfinții Împărați Constantin și Elena”; [ADRESA] Municipiul Roșiorii de Vede, jud. Teleorman, cod poștal 145100. [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial. BIBLIOGRAFIE: DUICU, Sorin Sebastian, Mărturii de artă și cultură ortodoxă din Episcopia Alexandriei și Teleormanului sec XVII-XX, Ed. Universitaria, Craiova 2014, PORUMBEANU, Argentin St., Biserica Serdăreasa-legendă și istorie, Ed. Sitech, Craiova, 2015