Parohia ,,Adormirea Maicii Domnului”-Scrioaștea (Protopopiatul Roșiorii de Vede)

A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Comuna Scrioaştea este aşezată în partea de nord a municipiului Roşiorii de Vede, la o distanţă de 3 km, pe DN 65 A. Are în componență satele Brebina și Cucuieți. Comunitatea este aşezată pe partea dreaptă a râului Vedea pe un teren plan,. Din datele culese din unele publicaţii şi  monografii ale judeţului Teleorman, cât şi din informaţiile preluate de la cetăţenii mai vârstnici, reiese că satul Scrioaştea ar data din secolul al XVI-lea, pe timpul lui Mihai Viteazul. Se precizează că prima aşezare a comunei ar fi în partea de sud-vest faţă de actuala aşezare, adică pe lângă pârâul Bratcov, unde primii locuitori îşi făcuseră bordeie pentru locuit, loc care şi astăzi se cheamă Scrioaştea Bătrână. Se spune că în această vale, domnitorul Mihai Viteazul, în urma unei bătălii purtate cu turcii, având aici instalată tabăra, a dat ordin să se facă un recensământ al oastei rămase după bătălie înscriind toţi supravieţuitorii, locul a luat denumirea de ,,Scrieoastea”, ajungând mai târziu prin schimbări fonetice la Scrioaştea. În cartea domnului profesor Argentin Porumbeanu, Roşiorii de Vede - O istorie a oraşului prin monumentele sale,  găsim la prezentarea bisericii Ţigănia Drăgăneşti  un foarte interesant hrisov din anul 1545  în care se descrie traseul urmat de domnitorul Radu Paisie, în fuga sa din scaunul domniei spre Raiaua Turnului, pentru a-şi reorganiza contraofensiva. Hrisovul menţionează faptul că domnitorul trece prin: „…Humele, Unghieni, Dobroteşti-Pădurea Braniştea, trece Vedea Veche prin Ştirbei, trece la est de Nătărăi, Schiroastea-Ruşii de Vede, Raiaua Turnu”, fapt ce argumentează cunoaşterea denumirii toponimice de Scrioaştea  înainte de anul 1600. Ipotezele rămân, deci, deschise pentru cercetători. Urmare a succeselor repurtate, cei ce s-au remarcat în lupte au primit recompensă terenurile acestea şi satul s–a dezvoltat pe moşia respectivă aşezată iniţial lângă Bratcov. Pe aceste ţinuturi au avut mai târziu domenii întinse membrii familiei Cantacuzino, care au făcut să le rămână numele legate de ctitoriile din satele Măldăieni şi Brebina. Ultim urmaş al familiei Cantacuzino, în calitate de ginere, a fost generalul Gheorghe Manu, care şi-a construit un conac, cu o aşezare temeinică în mijlocul satului, parte din cladiri şi dependinţe fiind folosite şi astăzi de autorităţile locale. 

B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE [ISTORIA ZIDIRII EI]  [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Nu se cunoaşte unde şi cum a fost aşezată biserica din satul ,, Scrioaştea Bătrână” pe malul Bratcovului, însă în noua aşezare din lunca Vezii, a fost zidită în partea din stânga a şoselei Roşiorii de Vede-Piteşti. Această biserică a avut hramul ,,Adormirea Maicii Domnului’’, ca şi cea din Măldăieni şi a fost clădită în anul 1832. A fost demolată între timp, terenul fiind atribuit şcolii construite lângă şosea, iar pe locul Altarului a fost ridicată o cruce de piatră. În prelungirea acestui loc, peste drum, a fost aşezată noua biserică, ridicată prin stăruinţa preotului Alexandru Popescu şi cu ajutorul substanţial al [CTITORULUI], generalul Gheorghe Manu, proprietar, fost Ministru de Interne, de Război,  de Finanţe, fost primar al Bucureştilor şi Preşedinte al Consiliului de Miniştri, precum şi al soţiei sale Alexandrina, fiind pictaţi în interior, în pronaos pe peretele de la apus (date suplimentare despre ctitor-vezi parohia Măldăieni). Construcţia s-a făcut între anii 1902-1906, iar preotul Alexandru Popescu a fost distins cu rangul de iconom stavrofor şi răsplătit cu medalia ,,Răsplata Muncii pentru Biserică”. Planul bisericii a fost făcut de inginerul francez Berthe, după planul bisericii din Stejaru, execuţia construcţiei fiind făcută de italianul ???? Iosif, în condiţii de atentă supaveghere. Planul bisericii este în formă de cruce greacă, având intrarea direct în pridvorul închis şi este despărţit cu o uşă de interiorul bisericii unde naosul şi pronaosul nu mai au nimic despărţitor, ci numai forma absidelor arată trecerea de la naos la pronaos. În anul 1935 s-a făcut spălarea picturii, la stăruinţa preotului paroh Nicolae A. Popescu, de către pictorul Ştefan Stătescu. În anul 1947, în timpul unei furtuni, trăsnetul a incendiat turla de lemn de deasupra pronaosului şi focul s-a extins distrugând acoperişul, iar mobilierul din interior a fost salvat fiind transportat la şcoala de vis-a-vis. Între anii 1996-1997 [PICTURA] a fost refăcută de pictorul Nicolae Lupu, la iniţiativa preotului Ştefan Cimpoeru, pe cheltuiala familiei Rusu. Biserica a fost resfinţită în anul 1997 de către Preasfinţitul Părinte Episcop Galaction al Alexandriei şi Teleormanului. În anul 2008, biserica a fost acoperită în întregime cu tablă nouă. Biserica din Scrioaştea este o construcţie din cărămidă, în formă de cruce, având lungimea de 23 m, lăţimea de 6 m, înălţimea de 16 m şi o grosime a zidurilor de 0, 50 m. Sfântul lăcaş are un număr de 10 ferestre şi două turle (turla cea mare este octogonală, având geamuri pe patru dintre laturi, iar turla cea mică este dretunghiulară, construită din lemn şi învelită cu tablă în solzi). Pridvorul este închis şi pictat, iar catapeteasma din lemn are trei registre picturale. Pictura, executată de Gavrilă Serafim împreuna cu tatăl său Anton Serafim, este în ulei, în stil realist cu colorit plăcut, iar catapeteasma se distinge prin compoziţia scenelor icoanelor praznicale şi claritatea portretistică a sfinţilor. Mobilierul a fost executat de Atanasie T. Dima din Bucureşti. [ANEXE] Nu este cazul. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Patru icoane praznicar de secol XIX . Crucea care însemna locul vechiului lăcaş de cult a fost mutată în curtea actualei bisericii. Pe ea se poate citi: „Aici este şi Sfântul Altar al bisericei vechi zidită de stolnicul Constantin Cantacuzino în anul 1710. S-a ridicat această cruce prin subscripţie publică de preoţii Alexandru şi Nicolae Popescu, St. Iliescu, I. Popescu”. August 1937.  Tot în curtea bisericii se găseste o alta cruce, aşezată tot în stânga bisericii, lângă pridvor,  pe care sunt trecute următoarele rânduri, ce nu mai au nevoie de nici o explicaţie: „Gheorghe Băgulescu, cavaler al ordinului Mihai Viteazul. Înălţat-am această cruce pe drumul de odinioară al marelui voievod Mihai ca să fie pomenire ostaşilor morţi sub comanda mea în Războiul pentru întregirea României 1916-1919. Numai voi, necunoscuţi ostaşi, aţi avut credinţa grăuntelui de muştar din Evanghelie, mutând peste munte graniţa ţării.” Pe spatele crucii sunt trecute localităţile pe unde ofiţerul Gheorghe Băgulescu a luptat împreună cu soldaţii săi. [ȘIRUL PREOȚILOR] pr..Constantin Popescu, pr. Alexandru Popescu (1884-1930), Pr. Nicolae Popescu, pr. Gheorghe Cojocaru, pr. Ştefan Cimpoieru (1980-1997), pr. Voicu Drăghici (din 1996), pr. Cătălin Filipescu (1997-2012), pr. Ion Coman (din 2012),pr. George Bucur (din 2012).

C. CIMITIRUL Parohia deține cimitir despre care nu se cunosc date suplimentare.   

D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul.

E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Nu este cazul.

F. DATE DE CONTACT PAROHIE [HRAM] ,,Adormirea Maicii Domnului”; [ADRESA] Comuna Scrioaştea, jud. Teleorman, cod poștal 147315. [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial. 

BIBLIOGRAFIE: DUICU, Sorin Sebastian, Mărturii de artă și cultură ortodoxă din Episcopia Alexandriei și Teleormanului sec XVII-XX, editura Universitaria, Craiova 2014; PORUMBEANU, Argentin, Roșiorii de Vede-O istorie a oraşului prin monumentele sale, Editura Aius PrintEd, Craiova, 2006.