Parohia ,,Sfântul Nicolae”- Socetu (Protopopiatul Roșiorii de Vede)

A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Satul Socetu este situat pe drumul Roşiorii de Vede-Scrioaştea-Stejaru-Socetu-judeţul Olt, la 35 de Km. de Roşiorii de Vede. În anul 1967, cu ocazia terasărilor cooperatiste pentru cultivarea viţei de vie, sunt scoase la lumină câteva obiecte arheologice cu inscripţii în limba latină. Primul dinte ele, un taler rotund din pământ ars, cu diametrul de 14 cm şi grosimea de 1 cm, a fost identificat ca fiind o „patella” ce servea drept suport pentru aducerea jertfelor zeilor casnici (pater familias). Prelucrat probabil în sec. II-III î.Hr., talerul avea inscripţionat pe spate următorul text: „Avrelis Silvans fecit patellam bonam”-(Aurelis Silvans face taler bun). În afară de taler s-au mai descoperit o monedă cu inscripţia „Antoniu Pius August” şi un ciob de lut cu inscripţia „Deus Dias Haerles Tonnunina.” Satul Socetu s-a numit până la începutul secolului al XIX-lea „Neaga”. Nici un document scris nu confirmă în mod direct întemeierea lui, însă se ştie că astfel de comunităţi prindeau viaţă în jurul moşiilor boiereşti şi mănăstireşti. Numele proprietarilor (deseori feminizate) erau folosite pentru localizarea întregul teritoriu deţinut. Un document din vremea lui Neagoe Basarab Voievod (1512-1521) vorbeşte despre un anume Neag ce va primi pământurile din zonă, şi despre care se crede (în opinia autorilor monografiei) că ar fi cel care dă şi  numele satului: „+ Din mila lui Dumnezeu, Io Basarab Voievod şi Domn de toată Ţara Românească, fiul marelui Basarab Voievod, dă Domnia mea această poruncă lui Neag cu fiii săi a cincia parte să le fie la Dădeşti, pe Vedea, din partea lui Bucur pe care a cumpărat-o de la Bucur pentru 150 aspri. 
Lui Dumitru şi fiicele sale: Dobrina, Rada, Stanca şi Buna tot la Dădeşti, oricât este partea lor to(a)tă, pentrucă a venit Dumitru înaintea Domniei mele de a aşeza pe fiicele sale mai sus scrise, ca să-i fie în loc de fii. (SS) Io Basarab Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn. Anul 1519 (7037), mai 6.” . Satul Dădeşti (Dideşti), pomenit în actul de danie, este situat la doar câţiva kilometri distanţă. Probabil că acest Neag avea în proprietate întreaga moşie iar conacul şi dependinţele le avea localizate pe teritoriul ce mai târziu va primi numele lui. După anul 1704, satul va intra în proprietatea schitului Dideşti, construită în acel an de slugerul Şerban  Ştirbei împreună cu soţia sa Stanca şi închinat ca metoh Mitropoliei.  După daniile făcute, fiecare locuitor ce îşi dorea un teren pe noua vatră, trebuia să-l împrejmuiască după dimensiunile dorite. Pe marginea râului Vedea existau din abundenţă arbuşti de soc cu crengile foarte maleabile şi uşor de folosit. Foarte repede întreaga suflare a folosit acest material oferit de natură. Noii aşezări i s-a spus, lucru lesne de înţeles de ce, SOCETU. Un document din arhiva Primăriei locale poate fi considerat drept actul de înfiinţare al satului: „Astăzi, 1 ale lui aprilie din anul 1830, înfiinţându-se această comună a noastră din atâtea familii 83 în afară de atâtea familii 31 care deja mai sânt în cătunul Mandra Veche cu sigiliu în formă şi i s-a (dat) numirea de Socetu.” Satul are în apropiere două cătune: Mândra şi Tirişneag, sate ce astăți aparțin de județul Olt. 

B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE [ISTORIA ZIDIRII EI]  [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Din [PISANIA] bisericii aflăm principalele momente ale înălţării bisericii din Socetu: ,,Ziditu-sa din temelie, din fond benevol obştesc, această  Sfântă Biserică cu hramul Sfântul Nicolae în anul 1903, fiind preot paroh Iancu M. Oprescu, primar Dumitru G. Izvoranu, epitropi-Ion Mirea şi Ilie Panaitescu. Comitetul organizator: Ilie Şerban, Alexandru Voiculescu, Ilie Voiculescu, Dumitru Manda, Ion Manda, Matei Miu, Marin Şerban, Marin Tereca, Neacşu Marinescu, Radu Vasile, Ion Izvoranu, Ion Cârciumaru, Stancu Necşuleicu, Stancu Matei, Dumitru Moise, Dragu Fierăscu, Marin Florea şi s-a terminat tot sub conducerea acestor buni credincioşi în anul 1911 prin marea stăruinţă şi devotamentul depus de actualul primar Grigore Rădulescu.” Într-o descriere a edificiului bisericii se pot menţiona următoarele date: grosime zidurilor este de 0,70 m, acestea fiind împodobite cu un număr de  număr 11  ferestre. Deasupra acoperişului din tablă al bisericii se înalţă cele două turle: ce din faţă, cu baza de  6/3 m, iar turla din spate 7/5 m.  De asemenea biserica are un pridvor, închis, iar altarul este despărţit de naos printr-o catapeteasmă din lemn. [PICTURA] bisericii este realizată în ulei fiind executată de pictorul M. Stănescu, în anul 1911, iar în anul 2000 restaurată, de pictorul Pătraşcu Alexandru. [ANEXE] Biserica are casă parohială și clopotniță. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Nu este cazul. [ȘIRUL PREOȚILOR] pr.Iancu Oprescu, pr. Jianu Niţulescu, pr. Grigore Constantinescu, pr. Marian D. Ciulei, pr. Florea Ion, pr.Filip Iulian (din 1991).

C. CIMITIRUL Parohia deține cimitir despre care nu se cunosc date suplimentare.   

D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul.

E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Nu este cazul.

F. DATE DE CONTACT PAROHIE [HRAM] ”Sfântul Nicolae”; [ADRESA] Sat Socetu, comuna Stejaru, judeţul Teleroamn, cod poştal 147368.[OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial.