Parohia ,,Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”-Troianul I (Protopopiatul Roșiorii de Vede)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Comuna Troianul se află situată în partea de vest a judeţului Teleorman, la 12 km-sud de municipiul Roşiorii de Vede pe DN 65 E. Comunitatea este formată din localităţile: Troianul, reşedinţa, satul Dulceni, și satul Vatra. Denumirea veche a satului (Belitori) se pare că ar fi provenit de la una din îndeletnicirile din vechime ale locuitorilor săi, anume aceea de jupuitori de vite aşa cum consideră marele istoric Nicolae Iorga . Actualul nume-Troianul, a fost ales pornind de la faptul că prin apropiere trecea fostul Limes Transalutanus, acea ridicătură de pământ înălţată de romani la începutul secolului al II-lea după Hristos (şi cunoscută şi sub denumirea de Troianul), cu scopul de a apăra drumul ce lega vadul de la gura Oltului cu Pasul Bran. Prima atestare documentară a comunei Belitori este de fapt un act de hotărnicie întocmit în vremea domnitorului Gavril Movilă (1618-1620), act din care prezentăm doar un fragment: „1629 (7128)-martie Târgovişte:…Deci apoi, când au fost acum, în zilele domniei mele (n.a. Gavril Movilă), iar Radul şi Simtion ei au venit înaintea domniei mele, de au luat 12 boieri hotarnici pe răvaşă, pre nume: dela Dulceni, Ţurcan şi Vladul şi din Belitori, Tudor şi Mănici …Şi au pus hotară pietri şi semne din susul satului Depusa, despre Dulceni ...pentru că iaste a lor bătrână şi dreaptă moşie şi de baştină.” Actul, studiat în întregime, ne descoperă faptul că satul Depusa (aşezat, conform hărţilor timpului, între satele Belitori şi Dulceni, azi dispărut), sat format din oameni liberi, va deveni sat domnesc în timpul domnitorul Mihai Viteazul, iar locuitorii vor fi transformaţi în robi (rumâni). Fireşte că acest înscris nu ne obligă să credem că în 1620 s-ar fi stabilit aici primii locuitori ai satului „...pentru că iaste a lor bătrână şi dreaptă moşie şi de baştină”.O altă consemnare istorică a comunităţii este cea din Catagrafia judeţului din anul 1810:„Satul Belitori. În acest sat se află 233 de case. Parte bărbătească 448 şi femeiască 440. Peste toţi 888.” La sfârşitul secolului al XIX-lea, în 1897, cercetătorul Pantele Georgescu acorda un spaţiu important satului, în lucrarea sa „Geografia economică, statistică şi istorică a judeţului Teleorman”, prezentând detalii toponimice locale detaliate. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE [ISTORIA ZIDIRII EI] [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Deşi biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Troianul este menţionată în actele Protoieriei Roşiorii de Vede cu denumirea de „Troianul I”, totuşi informaţiile istorice păstrate în arhivă ne încredinţează de faptul că acest sfânt lăcaş a fost ridicat, din punct de vedere cronologic, mai târziu decât biserica Troianul II. Construcţia ei s-a datorat, probabil, creşterii numărului de locuitori ai comunităţii. În anul 1863, an în care biserica de zid din zona Cotorani era deja ridicată şi se aştepta pictura murală, se începe construcţia unei biserici de bârne cu hramul Sfântul Gheorghe într-o zonă a satului mai puţin populată, numită Răsfiraţi. Din această construcţie, azi se mai păstrează, drept mărturie, doar piciorul Sfântei Mese, în partea stângă a bisericii actuale, în dreptul Sfântului Altar. Actualul lăcaş de cult a fost ridicat prin contribuţia enoriaşilor parohiei, dar şi a cooperativei „Spicul Grâului” între anii 1911–1924. [PICTURA] Pictorul George Albany, un cunoscut artist al vremii, va fi angajat să împodobească pereţii bisericii. Înaltpreasfinţitul Platon Ploieşteanul, Episcop Vicar al Mitropoliei Bucureştiului, va veni la Belitori, la invitaţia preotului Daniil Iliescu, şi va oficia slujba de sfinţire, însoţit de părintelui protoiereu Ion Popescu şi înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi enoriaşi ai parohiei. Hramul bisericuţei de bârne, Sfântul Gheorghe, va fi păstrat şi la noul lăcaş de cult. Odată cu construcţia bisericii se va ridica şi o clopotniţă împreună cu un spaţiu pentru cancelarie. Turla, aşezată pe pronaos are o formă originală ce aminteşte de somptuoasele turle ale catedralelor ortodoxe din Rusia. În anul 1940, probabil datorită urmărilor cutremurului, tencuielile exterioare şi pictura bisericii vor fi refăcute prin contribuţia enoriaşilor parohiei şi prin osteneala aceluiaşi preot paroh, Daniil Iliescu. Meşter iconograf va fi ales fiul primului pictor al bisericii, Nicu Albany. O nouă intervenţie asupra picturii va mai fi făcută în anul 1966, preot paroh fiind Nicolae Niculescu, restaurarea fiind semnată de pictoriţa Eugenia Brateş. Andrei Vlăduţ va fi următorul artist ce-şi va pune semnătura în anul 1991 pe lucrările de restaurare iniţiate de Consiliul parohial, prin osteneala preotului paroh Doru Bâră. În anul 1995, clopotul vechi va fi returnat, prin contribuţia enoriaşilor, la mănăstirea Plumbuita. În anul 2008 Consiliul Local condus de domnul primar Marian Tudorică demarează ample lucrare de refacere şi consolidare a bisericii Troianul I, lucrare efectuată în paralel cu cea de la biserica soră din comună. Schimbarea geamurilor şi a uşilor cu altele noi, aşezarea de dale pe toate aleile, reparaţiile exterioare şi zugrăvirea sfântului lăcaş sunt doar o simplă enumerare în spatele căreia se ascund zile şi nopţi de muncă. În acelaşi an, biserica va mai avea parte şi de lucrări de refacere a picturii prin artistul plastic Costică Barbu din Bucureşti. Familia profesor-doctor Ion şi Niculina Verboncu este, de asemenea, considerată printre binefăcătorii ce au ajutat la înfrumuseţarea bisericii. [PISANIA] Zididitu-s-a această biserică cu hramul Sfântului Gheorghe între anii 1911 – 1924 sub arhipăstorirea I.P.S.S. Mitropolit Primat D.D. dr. Miron Cristea, cu cheltuiala enoriaşilor parohiei Sfântul Gheorghe din comuna Belitori şi ajutaţi de cooperativa „Spicul grâului”. S-a sfinţit de către I.P.S. Platon Ploeşteanu, vicarul Sfintei Mitropolii, fiind protoereu preotul Ion Popescu – Seaca şi paroh preot Daniil Iliescu – Peret. Şi astfel s-a predat enoriaşilor spre a fi lăcaş de închinare spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor credincioase. Pictor: George Albany. În anul 1940 s-au reparat pictura şi exteriorul cu ajutorul enoriaşilor şi a Primăriei Belitori, paroh fiind preot Daniil Iliescu şi pictor Nicu Albany. În anul 1966, sub păstorirea P.F.S. Justinian, s-a restaurat pictura prin contribuţia enoriaşilor şi cu ajutorul Sfintei Mitropolii, paroh fiind Nicolae Niculescu. Pictor Eugenia Brateş. În anul 1991, s-a restaurat şi completat cu pictură din nou, în zilele P.F.P. Teoctist şi a P.S.P. Calinic, episcop de Argeş şi Teleorman, protoereu fiind preot Ilie Vişan. Lucrarea s-a făcut cu osteneala preotului paroh Doru Bâră, ajutat de membrii Consiliului Parohial, cu contribuţia enoriaşilor. Binecuvântează Doamne şi Sfinţeşte pe cei ce iubesc „podoaba casei Tale”. Pictor Andrei Vladuţ - Bucureşti.” Biserica Troianul I este construită din cărămidă, în formă de cruce, având o lungime de 16,5 m, lăţimea de 6,5 m (în dreptul absidelor 8 m), o înălţime de 17 m până în vârful turlei şi grosimea zidurilor de 0,70 m. Sfântul lăcaş are un număr de 7 ferestre şi o catapeteasmă semicirculară spre centrul bisericii, având două registre picturale. [ANEXE] Nu este cazul. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Nu este cazul. [ȘIRUL PREOȚILOR] Ioan Gureanu (hirotonit la 1 mai 1881-????), Daniil Iliescu (1923- 1942, numit apoi protopop la Roșiorii de Vede până în anul 1949), Nicolae Andronescu (????-????-protopop între anii 1949–1950), Nicolae Niculescu (????-????), Stan Manea (????-????), Nicolae Lungeanu (1958-1963), Ioan Sfircă (1963-1968), Marin Pietreanu (1974-1981-fiu al satului), Doru Bâră (din 1982-fiu al satului). C. CIMITIRUL Parohia deține cimitir despre care nu se cunosc date suplimentare. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Nu este cazul. F. DATE DE CONTACT PAROHIE [HRAM] ,,Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”; [ADRESA] comuna Troianul, jud. Teleorman, cod poștal 147415. [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial.