Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae” – Nicolae Bălcescu (Protopopiatul Turnu Măgurele)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI2 D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Parohia Nicolae Bălcescu se află în satul Nicolae Bălcescu, comuna Călmățuiu, în partea de vest a judeţului Teleorman. Comuna Călmăţuiu, formată din satele Caravaneţi, Călmăţuiu (Cârligaţi), Bujoru şi Nicolae Bălcescu (Vodă-Carol), este situată pe valea pârâului Călmăţui de la care îşi trage şi numele. Se învecinează la est cu comuna Salcia, la sud cu Segarcea-Vale, la vest cu comuna Slobozia Mândra, iar la nord cu comuna Crângeni, satul Dorobanţu. Valea Călmăţuiului, ca parte componentă a judeţului Teleorman şi implicit a ţării, n-a fost un loc pustiu. Despre străvechile aşezări umane ne vorbesc astăzi, în limbajul lor, uneltele oamenilor primitivi, vasele, armele, mormintele păstrate în adânc de mantia ocrotitoare a pământului şi pe care săpăturile arheologice efectuate de-a lungul anilor le-au scos din nou la lumina zilei, acestea fiind păstrate mult timp la colțul muzeului din Şcoala Bujoru, iar acum se găsesc la Muzeul din Alexandria. După Războiul de Independenţă din 1877, guvernul de atunci instaurează legea rurală de împroprietărire, în 1879, prin care s-au dispus noi împroprietăriri şi noi comune printre care şi Comuna Vodă-Carol – actualul sat Nicolae Bălcescu. Aceasta era aşezată pe Valea Călmăţuiului între vechile comune Dorobanţu şi Cârligaţi şi lângă pădurea satului Dorobanţu. Există un întreg proces al constituirii acestei localități, care poate fi reconstituit grație documentelor. La 27 mai 1881, sătenii Florea Păun și Stan Preoteasa, însurăței din comuna Uda-Clocociov vin și se așează în noua comună, care fost numită Vodă – Carol pentru comemorarea marelui căpitan Carol I, pe atunci principe, care a condus Războiul de Independenţă. În luna următoare vin încă șase locuitori, rămânând locuri pentru încă 275 capi de familie. O altă împroprietărire a avut loc în anul 1896. Toţi locuitorii au fost de origine română şi au venit din satele vecine Cârligaţi, Dorobanţu, Crângeni, Putineiu. Denumirea de Vodă – Carol o va purta comuna până în anul 1948, când regimul comunist a schimbat toate denumirile de străzi și localități cu rezonanță monarhistă. Astăzi populația satului este de 402 suflete. Activitățile economice principale sunt cultivarea terenurilor agricole (agricultură, legumicultură), comerț și prestări servicii. Obiectivele turistice sunt lunca râului Călmăţuiu și pădurea de salcâm şi stejar. Evenimentele locale sunt târgul săptămânal (sâmbăta) și Ziua localităţii, în ziua de Rusalii (anual). B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Date cu privire la construirea bisericii și la cei care au contribuit la ridicarea ei le găsim consemnate în [PISANIA] de pe frontispiciul bisericii: „Acest Sfânt locaș dumnezeiesc a început în anul 1905, s-a terminat în anul 1909, sub Carol I, IPS Mitropolit Atanasie Mironescu sub delegația: preot Constantin Mihăescu, Florea Teodorescu învățător, Marin Rusănescu primar, Stan I. Popa ajutor, Petre M. Clipcea epitrop și casier al bisericii, Crăciun Rădulescu notar, Stan Achim, Stan Nicolcea, Dumitru Radu Voinea, Stan Ciobanu, Radu Mitroi, Badea Dincă, Sandu Marineți, Stan Clipcea, Constantin P. Mihalache, Tudorache Stancu, Nicolae Bran, Dumitru Bătrânu, Marin Florică, Stan Stănescu, Iancu Sandu epitrop, Nicolae Croitoru, Nicolae Socolescu și toți locuitorii, în număr de 239, împreună cu fiii lor.” [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Biserica, construită din donațiile enoriașilor, de meșterul Stan Stoiovici, este în formă de cruce, cu două turle și acoperită cu tablă. Este din cărămidă și are cu următoarele dimensiuni: lungime 21 m, lățime 6,70 m, înălțime 9 m, grosime ziduri fiind de 0,50 m. Catapeteasma este din lemn de stejar, pictată în ulei. A fost sfințită în anul 1909. În anul 1999 s-a înlocuit tabla acoperișului cu alta nouă și s-au făcut lucrări de reparații la zidurile exterioare. [PICTURA] A fost pictată în ulei, în 1909, de pictorul Nicolae Cabadaeff. Pictura actuală este cea originală, în ulei, în stil neoromânesc și a fost restaurată în anul 2004. [ANEXE] Nu are. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deține obiecte cu valoare de patrimoniu. [ŞIRUL PREOŢILOR] Pr. Constantin Mihăescu (1909-1929), primul preot al satului, Pr. Iuniu Mihăescu (1929-1986), Pr. Pavel Zaharia (1986 -2014), Pr. Adrian Mihalache (2014 – până în prezent). C. CIMITIRUL. Parohia deține cimitir, însă nu există date cu privire la istoric și nu sunt înmormântate aici personalități bisericești sau laice. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] În cadrul programului duminical catehetic „Școala de duminică” se organizează, în colaborare cu Școala Gimnazială Nicolae Bălcescu, începând cu anul 1999, programul educațional de meditații gratuite la limba română, limba franceză și la religie. S-a semnat un protocol de colaborare cu Școala Gimnazială Nicolae Bălcescu privind desfășurarea de activități religioase: programul „Hristos împărtășit copiilor”, programul „Alege școala”, organizarea concursului de religie „Miracolul Moș Nicolae”, Serbarea de Crăciun, la care participă elevii Școlii din parohie, proiectul educațional Sf. Trei Ierarhi. Se organizează vizite în parohie cu diferite ajutoare la bătrâni, la familiile cu mulți copii, mai ales cu prilejul Crăciunului, a Sfintelor Paști și la sărbători, și se fac colecte pentru diferite cazuri umanitare. F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfântul Ierarh Nicolae” [ADRESA] sat Nicolae Bălcescu, comuna Călmățuiu, județul Teleorman, cod 147063 [OFICIU PAROHIAL] Telefon: 0347417395; https://www.facebook.com/pages/Parohia NBalcescu/ email: parohia_nbalcescu@yahoo.ro BIBLIOGRAFIE: Catagrafia bisericilor din fostul județ Vlașca pe 1865. Biblioteca Academiei, Ms 661. 1865; CHEFANI PĂTRAȘCU, Steluța, Moșieri Teleormăneni (1864-1949). Mărire și decădere, Ed. Renaissance, București, 2011; CONSTANTINESCU, Horia, „Biserici de lemn mutate și strămutate”, în revista Glasul Bisericii, an XXXV, nr. 5-6/1976, pp. 565-574; CREȚEANU, Radu, „Biserici de lemn din regiunea București”, în revista Glasul Bisericii, an XXII, nr. 1-2/1964, pp. 50-104; IDEM, Biserici de lemn din Muntenia, Ed. Meridiane, București, 1968; IONAȘCU, Ion, Catagrafia Eparhiei Argeș la 1824, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1942; SPIRU, Ioan, „Catagrafia județului Teleorman din anul 1810”, în revista Glasul Bisericii, an XXXIII, nr. 5-6/1974, pp. 529-543.