Parohia ,,Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” – Prundu (Protopopiatul Turnu Măgurele)
A.ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Component al comunei Lunca, satul Prundu este situat în sud-vestul județului Teleorman, pe malul stâng al Oltului. Este un sat segregat rezidențial, cele mai apropiate localități, Lunca si Izbiceni, aflându-se la distanțe de peste șapte kilometri. Populația este formată în totalitate din rudari, toți împărtășind religia ortodoxă. Această etnie răspândită în toată țara sub denumirea de ,,rudari” în Oltenia și Muntenia, în Ardeal ,,băieși”, iar în Moldova ,,lingurari”. Din mențiunile documentare rezultă că rudarii erau deja în Țara Românească în 1620. Precizarea apare într-un hrisov al lui Gavril Movilă către mănăstirea Cozia, în care se face specificația ,,cum au fost și mai înainte vreme” ceea ce demonstrează că rudarii erau cunoscuți în zonă înainte de această dată. Cuvântul ,, rudar", are, în limbile slave, semnificația de “miner”. Din documentele secolelor XVII-lea, XVIII-lea și XIX-lea, rezultă faptul că în Țările Române existau ,,aurarii sau rudarii”, care, nefiind niciodată robi ca țiganii, aveau singuri dreptul de a căuta aur în râurile din ținuturile românești, dar aveau obligația de a da anual domnului/ voievodului o anumită cantitate de aur. Prelucrarea minereurilor se făcea în așa-zisele rudării iar cei care lucrau aici se numeau, în mod firesc, rudari. Odată cu sărăcirea filoanelor de aur și a nisipului aurifer din râuri, rudarii se pare ca au fost nevoiți să-și abandoneze treptat meseria inițială și să se apuce de prelucrarea lemnului, cel mai ușor de obținut din luncile și văile râurilor unde ei își aveau sălașele. Într-o anaforă din 22 iunie 1794 a boierilor Țării Romanești cu privire la ocupațiile aurarilor, este surprins chiar procesul schimbării meseriei rudarilor: “vara se ocupă cu extragerea aurului din nisip, iar iarna, apele fiind înghețate, se ocupă cu prelucrarea lemnului în obiecte de uz casnic: bărbații fac albii, linguri etc., iar femeile lucrează fuse, furci de tors etc.” Din câte își amintesc bătrânii, satul datează de pe la 1925 când, câteva familii de rudari venite din lupărie - o zonă de păduri învecinată, s-au așezat pe moșia boierului Grigorică Rioșeanu, și-au construit bordeie și au întemeiat o mică așezare care la început s-a numit Rudari și aparținea comunei Saelele. Odată cu noua împărțire administrativă și cu schimbarea denumirii unor localități această așezare a luat denumirea de Prundu (satul era așezat pe un prund al râului Olt) și a intrat în componența comunei Lunca. Cu timpul ei nu au mai părăsit aceste locuri datorită bunei înțelegeri cu boierul dar și datorită faptului că aici au găsit lemnul necesar pentru a produce unelte de utilitate casnică care, valorificate, le asigurau existența. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Construcția Bisericii a început în anul 2005, luna august, ziua 23, prin bunăvoința domnilor Mârzan Nicolae si Crăcea Claudiu. Piatra de temelie a fost așezată în prezența preoților Gâșilă Lionide, Ivan Nicolae și Velea Gabriel, în vremea păstoririi Preasfințitului Părinte Episcop Galaction. La lucrări a participat întreaga comunitate de rudari. [ARHITECTURA, PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Din punct de vedere arhitectural, forma Bisericii este de cruce, are o lungime de 20 de metri, 8 metri lățime si 4 metri înălțime. Este zidită din BCA, pe o fundație din beton armat și acoperită cu tablă. Biserica are o turlă înălțată pe pronaos. [PICTURA] a fost finalizată în anul 2014 printr-o donație a Danielei Mirea. [ANEXE] Alături se află clopotnița și cancelaria parohială, construite in anul 2008. [REPARAȚII ȘI MODERNIZĂRI] Nu este cazul. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Biserica nu deține obiecte de valoare. [ȘIRUL PREOȚILOR] Sfintele slujbe sunt oficiate chiar de unul din cei care au pus piatra de temelie - Preotul Gâșilă Lionide, ajutat de Ciugulea I. Petre – cântăreț bisericesc. C. CIMITIRUL. Satul dispune de un cimitir. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Satul își păstrează valorile socio-culturale, tradițiile, graiul specific iar măiestria prelucrării lemnului se transmite din generație în generație chiar dacă astăzi nu mai reprezintă ocupația de bază a locuitorilor. Una dintre tradițiile locale, veche de sute de ani, este Sărbătoarea Gurbanului, respectată cu sfințenie în ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie) și în ziua Înălțării Domnului. După Ion Calotă, termenul ,,gurban" își are originea în mitologia ebraică, unde însemna „daruri în bani făcute lui Dumnezeu”, de unde a trecut la musulmani cu sensul de „sacrificiu, jertfă”, apoi la rudari în sensul de „jertfă”, constând din sacrificarea unui berbec alb, care după ce se frige la proțap, la foc mic, se închină unui membru al familiei în scop tămăduitor. Ritualul presupune postirea tuturor invitaților pe o perioadă de trei săptămâni și este însoțit de practici și incantații care au rămas nealterate de-a lungul timpului: „Voi Sfintelor, Milostivelor,/ Ia veniți line ca apa și dulci ca mierea/ Aduceți-vă aminte de (se rostește numele persoanei) Că el se căznește/ Și vă prăznicește/ Din an în an/ Pe toată viața/ Cu un berbec gras/ Cu o butie de vin/ Un cuptor de pâine/ Amin! Ce au urat și bătrâni să fie deplin!” E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI.[ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Este singurul sat din Protopopiatul Turnu Măgurele unde rata natalității este mult mai mare decât cea a mortalității, fiind un sat foarte tânăr, fapt ce face ca Biserica să fie plină de copii în duminici și sărbători, ce vin însoțiți de părinți. F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] ,,Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” și „Sfântul Ierarh Nicolae” [ADRESA] Sat Prundu, comuna Lunca, județul Teleorman, cod poștal 147182 [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial.