Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” – Traian (Protopopiatul Turnu-Măgurele)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII DIN PUNCT DE VEDERE GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Comuna Traian este așezată pe malul stâng al Dunării, la o distanță de 3 km, începând de la marginea luncii, întinzându-se pe o lungime de 4,5 km, la 10 km răsărit de municipiul Turnu Măgurele. DN 51A, care face legătura între Turnu Măgurele și Zimnicea, trece prin jumătatea comunei, străbătând-o de la un cap la celălalt. Pe baza unor săpături întâmplătoare pentru construcția de case și fântâni s-au găsit diverse obiecte care dovedesc locuirea acestui teritoriu din timpuri mai vechi, poate înainte de 1300. Vechea așezare se numea „Suraia” după numele văii unde se găsea. Prima atestare documentară a satului o găsim la 23 iulie 1512, apoi în mai 1531 și la 18 aprilie 1533. La 16 iunie 1626, este atestat popa Dumitru din Sura. După 1700, satul nu mai apare pe nicio harta a Țării Romanești, dispărând din cine știe ce motive. În actul din 23 iulie 1512 găsim întărite Mănăstirii Cutlumuz de la Muntele Athos mai multe sate printre care și seliștile Sura, Seaca și Suhaia si „alte seliște, toate câte sunt în jurul bălții Călmățuiului, până la drumul Sistovului…” La 6 iunie 1626 satul exista. După 1630, poate, satul s-a depopulat, găsind-se situat lângă raiaua Turnu, de unde incursiunile turcilor erau frecvente. Din spusele unor bătrâni, despre acest sat, aflam ca ar fi fost distrus de turci, care, venind in ceata, au trecut prin sabie tot satul, într-o zi de Pasti. În anul 1721, se dă de către domnitorul Nicolae Mavrocordat (1715-1716; 1719-1730) Mănăstirii Văcăresti moșia Suroaia și îngăduia să se facă sat, dând numeroase scutiri locuitorilor ce vor veni din alte sate și s-ar stabili aici: „Am orânduit domnia mea sa aibă toata voia această sfântă mănăstire să strângă pe moșia Suroaia oameni de aiurea și fără dajdii și astfel să facă sat….iar pe cei ce vor strânge îi iertăm de toate dajdiile ce vin la visteria noastră pe tot anul, adică de haraciul, de lipsa haraciului, de tutunărit…..iar pentru cât tutun vor pune în moșia Suroaia, să nu aibă tutunarii voie a lua de la ei tutunărit…iar numai dintre dijmari, ceri, văcari, tutunarii să nu îndrăznească a intra in acest sat.” În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859 – 1866), moșia a fost secularizată, trecând în proprietatea statului. În anul 1879, după războiul de independență, pe moșia fostului sat Suraia au poposit primii însurăței care au fost împroprietăriți ocupând 1375 ha. În anul 1893, s-au mai împroprietărit alți 275 tineri însurăței (ca și prima data), cu aceeași suprafață. Fiecare familie primea 5 ha teren arabil si 0,5 ha loc de casă. După Războiul de independenta (1877-1878), in țara noastră sentimentul național se redeșteaptă și numeroase localități, instituții culturale primesc denumiri istorice. În cazul nostru, locuitorii care au primit pământ renunță la vechea denumire Suraia și dau localității nou înființate numele împăratului Traian, de la drumul care trece pe la marginea satului, cu direcția nord-sud, începând de la Flămânda pe Dunăre, trecând pe la capul satului nostru, pe lângă Roșiorii de Vede, Pitești, Câmpulung spre Pasul Bran, numit „drumul lui Traian”, ale cărui urme sunt vizibile și astăzi. În 1883 ia ființă școala, iar un an mai târziu, in 1884 începe zidirea bisericii în forma ei de astăzi. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE [ISTORIA ZIDIRII EI] Biserica a fost zidită în anul 1884 de către enoriașii comunei în număr de 250 de familii, însumând 1150 de suflete. Primul preot care a slujit în ea a fost Dumitru Popescu de 22 de ani, hirotonit la 1882, mențiune făcută de Alexandru Lahovary în „Dicționarul geografic” din 1900. Biserica este așezata în mijlocul comunei, de-a lungul șoselei principale Turnu Măgurele – Zimnicea. [ARHITECTURA, PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Stilul arhitectonic al bisericii este cel muntenesc, cu un pridvor mai coborât și închis. A fost zidită din temelie cu cărămidă arsă, var și nisip. Grosimea zidurilor este de 1 metru. Suprafața construita este de 150 m pătrați. Nu se cunosc meșterii care au ridicat-o și nici nu există un act documentar. Biserica are două turle, una mai înaltă, închisă, pe pronaos și cea de-a doua mai mică, deschisă, în naos. Are 7 ferestre mari ce asigură o luminozitate bună și alte 4 mai mici la pridvor. Este acoperită cu tablă, acoperiș refăcut în anul 1977. În curtea bisericii există o clopotniță cu doua clopote, cumpărate de către enoriași și două monumente ale eroilor. Primul monument este ridicat in cinstea eroilor căzuți între anii 1916 – 1918 în număr de 88 de suflete, construit cu contribuția femeilor văduve din comuna Traian, în anii 1934 – 1935 de către un constructor din Roșiorii de Vede. Deasupra are un vultur cu o cruce in cioc, iar in față are în basorelief chipul regelui Ferdinand „făuritorul României mari”. Al doilea monument este ridicat în anul 2000 în cinstea eroilor căzuți în al doilea război mondial, între anii 1941 – 1945, cuprinzând 81 de nume, constructor fiind Peța Lucian din comuna Traian. Deasupra are o cruce de marmură. La ridicarea acestui monument și-au adus contribuția primarul comunei Epuraș Paul și preotul paroh Cojoacă Ion. Biserica nu are casa parohială. [PICTURA] este făcută de către Petre Doncescu, la un an sau doi după zidire, în stil bizantin păstrată până astăzi. A fost spălata în anul 1932, iar în 1958 când s-au făcut și unele reparații la tencuială, a fost restaurată de către pictorul Marin Dăbuleanu din Turnu Măgurele. De asemenea s-au făcut restaurări la pictură în 1984 de către Ionel Dăbuleanu, din localitate, și în 2000 de către Mușat Elena din Turnu Măgurele. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Biserica nu deține obiecte de valoare. [ȘIRUL PREOȚILOR PAROHI] Dumitru Popescu, Gheorghe Păunescu, Băluță Dumitrescu, Nicolae Ghipu, Dumitru Marinescu, Ion Gherașcu, Nicolae Limbrea, Ion Bucicowschi, Ion Neamu, Ion Popescu, Cojoacă Ion (1968-prezent), Marian Gherghe (1997-prezent), Cojoaca Constantin (2010-prezent). [CÂNTĂREȚI ȘI EPITROPI DE SEAMĂ] Ivan Popescu, Marin Stoian, Aristide Stănescu, Ilie Popescu, Mihai Popescu, Florea Stroie, Ionel Dăbuleanu, Paul Tacoi, Pielmuș Stelian. C. CIMITIRUL. Parohia nu deține cimitir. D. ACTIVITATI CULTURALE SI FILANTROPICE IN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Ocazional parohia organizează pelerinaje la mănăstirile din țară și are un grup de cateheză. F. DATE CONTACT PAROHIE.[HRAM] „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” [ADRESA] str. Principală, nr. 183, comuna Traian, județul Teleorman, cod poștal 147405 [OFICIUL PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial.