Parohia „Cuvioasa Parascheva” – Turnu Măgurele (Protopopiatul Turnu Măgurele)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂŢII/CARTIERULUI2 D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] [vezi parohia VIII.2.49.] B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Parohia Cuvioasa Paraschiva, monument istoric cunoscută și numită în graiul poporului ca „Sfânta Vineri”, se găsește în partea de nord-vest a orașului, iar biserica este așezată la sud-vestul parohiei. Temelia bisericii s-a pus în luna iunie 1861, iar ridicarea clădirii s-a terminat în anul 1864, biserica fiind sfințită la 14 octombrie 1864. Locul pe care s-a zidit biserica a fost oferit de Nicolae Popescu staroste breslelor meșteșugărești, iar o parte mică de către Dinu Praporgicu. Cititorii mari au fost: Nicolae Popescu-staroste, Ilie Boboc și Ionda Ghigheanu. Ilie Boboc și Ionda Ghigheanu sunt zugrăviți în pronaosul bisericii, pe peretele de vest, în partea dreaptă, ținând în mâini biserica. Sub ctitorii mari, sunt zugrăviți „cu a lor cerere” cum spune pisania, ctitorii mai mici: Crăciun Dăboveanu, Păun Toader, Dinu Prapergicu și Naidin Robiban. Aceștia au contribuit mai ales la organizarea construirii lăcașului de cult. [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Planul bisericii este un hibrid între nava dreaptă și tipul pseudotrilobat. Are particularitatea că absida altarului este nedecroșată, fiind de aceeași lățime cu pronaosul, arcuirea acesteia, ca și a absidelor naosului, este foarte puțin accentuată, de numai de 1,00 m. Interiorul nu reflectă cu claritate compartimentarea clasică a unei biserici de cult ortodox: pronaos, naos, altar; delimitarea acestora fiind subliniată mai mult la nivelul bolților ce sunt executate, în totalitatea lor, dintr-o structura din lemn. În momentul de față, forma în plan a bisericii, este cea a unui dreptunghi cu dimensiunile generale 26,10 X 10,40 m (incluzând și pridvorul extins), formă dreptunghiulară din care se arcuiesc către exterior, puțin accentuat, absida naosului și cea a altarului. Înălțimea la cornișa este de circa 8,00 m. Altarul este bolit cu o semicalotă și are o fereastră în ax, iar la nord este lărgit cu o nișă adâncă, a proscomidiarului. Recent, în diaconicon, s-a practicat un gol de ușă, fiind necesar funcționalității bisericii. Naosul are baza pătrată și este acoperit de o turlă susținută pe arcuri și pandantivi. Zidurile din axul transversal sunt străpunse de către o fereastră de formă dreptunghiulară. Pronaosul este boltit și este despărțit de pridvor printr-un zid gros, străpuns de o singură ușă în ax. Pe peretele de vest al pronaosului se afla un balcon destinat corului, rezemat pe stâlpi metalici ornamentați. Pridvorul, menit să protejeze intrarea, amplasat către vest, este mai îngust decât nava. La origine era deschis, sprijinit pe șase coloane octogonale și doua semicoloane angajate, toate din zidărie, legate între ele cu arce, tot din zidărie, cu deschideri inegale. Turla-clopotniță de deasupra pronaosului are accesul pe latura de nord a bisericii, pe o scară înglobată în zid, cu dimensiunile de cca. 60 cm. lățime și o înălțime a treptelor de cca. 30 de cm. Acest acces este acoperit în boltă cilindrică zidită pe cofraj. Turla de peste pronaos a devenit oarbă, pierzându-și funcțiunea inițială de clopotniță, funcțiune preluată de turnul clopotniță pe sub care se face accesul în incintă. Arhitectura exterioară este caracterizată, în principal, prin cele doua turle din lemn, îmbrăcate în tablă, de peste naos (pantocrator) și de peste pronaos (clopotnița). Ferestrele sunt de dimensiuni mari, fiind amplasate simetric față de axul longitudinal (câte două pentru zona pronaosului, câte una pentru zona naosului și una pentru altar) și sunt bordate către exterior de pilaștrii ce le accentuează verticalitatea. Cornișa este lată, bogat profilată și mărginește la partea superioară o compoziție care, în general, face exces de elemente verticale. Numele de Sfânta Vineri s-a dat după dorința și cererea lui Nicolae Popescu, starostele meșteșugarilor din oraș. În 1871, epitropul Florea Predescu construiește în curtea bisericii 2 odăi pentru nevoile bisericii și o clopotniță nouă. În 1904, biserica cedează Primăriei, terenul pe care s-a construit Școala Generală de 4 ani, cu angajamentul Primăriei de a face reparațiile necesare bisericii, fapt ce nu a fost îndeplinit, cu toate demersurile și stăruințele ce s-au depus în vremea aceea. În anul 1928, prin stăruința preoților Marin Dragnea și Gheorghe Păunescu, s-a procurat un clopot mare și unul mic, în locul celui ridicat de nemți în anii 1916-1918. În anul 1979, noua [PISANIE] s-a scris în interior, în pronaos, lângă registrul ce cuprinde tabloul votive. Din conținutul acesteia reiese că: „Acest sfânt locaș,… s-a început a se zidi în 1862-1964,……iar în anul 1932 s-a pictat din nou de către pictorul Dimitrie Belizarie,… iar în 1979 pictura a fost refăcută și pridvorul a fost pictat din nou de către pictorița Videa Virginia.” [PICTURA] În interior, locașul a fost pictat din nou, în ulei, în anul 1932, de binecunoscutul pictor al secolului al XX-lea, Dumitru Belizarie. [ANEXE] În 1915, prin stăruința preoților slujitori, în frunte cu preotul paroh Ioan Eftimiu, a fost construită în curtea bisericii, casa parohială. Importanța istorico-arhitecturală a acestui lăcaș religios este reprezentată, în principal, de ansamblu ce-l formează împreună cu casele parohiale îngemănate și cu turnul clopotniță, la care se adaugă păstrarea nealterata a principalelor caracteristici arhitecturale și structural inițiale, specifice începutului epocii moderne, postmedievale, de puternică influență apuseană. Astfel, putem spune că ne aflăm în fața unui produs de arhitectură religioasă, specific ctitorilor târgoveților și țăranilor înstăriți, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea care, nesuferind transformări majore, reprezintă un bun exemplu pentru studiul evoluției arhitecturii de cult în Țara Românească. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Printre obiectele vechi de cult aflate în prezent în biserică se numără un potir aurit și mai multe icoane probabile, păstrate de la construirea bisericii în 1864. [ŞIRUL PREOŢILOR] Primul preot paroh al Parohiei Cuvioasa Paraschiva a fost Constantin Anghelescul, apoi preotul Marin Dragnea, preotul Tudorică Rădoi, preot Ioan Obretin. Din data de 1 decembrie 2008 ocupa funcția de paroh preot Laudă Marian Alexandru. C. CIMITIRUL. Parohia nu deține cimitir. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] În anul 1904 parohia a donat Primăriei Turnu Măgurele un teren în partea de nord a bisericii pe care s-au construit o școală generală și o grădiniță. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] În prezent se desfășoară activități filantropice și de catehizare a tinerilor în fiecare vineri dimineața în toate posturile de peste an, precum și în toate zilele din timpul săptămânii. F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfânta Cuvioasă Paraschiva” [ADRESA] str. Sfânta Vineri, nr. 4-6, Municipiul Turnu Măgurele, județul Teleorman, cod poștal 145200 [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial. BIBLOGRAFIE: Arhiva Bisericii; IORGA, Nicolae, Istoria poporului romanesc, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1985; MORARU, I. și POPA, Gh., Monografia județului Teleorman; PERIANU, Radu I., „Raiaua Turnu-un plan topografic al raialei”, în Revista română, 1943; ȘTEFANESCU, I.D., Iconografia artei bizantine și a picturii feudale romanești, București 1973.