În fiecare an, pe data de 14 octombrie, de hramul Catedralei mitropolitane, Iașul devine Cetatea Ortodoxiei româneşti. Nu mai puțin de 25000 de pelerini au fost prezenți, și anul acesta, în capitala Moldovei: 40.000 de credincioși au asistat la Sfânta Liturghie, iar alți 20000 au aşteptat cu răbdare, la rând, pentru a se închina la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva şi ale Sfântului Tămăduitor Pantelimon, aduse de la Mănăstirea ,,Sfântul Pavel” din Muntele Athos. La această mare sărbătoare a participat și Preasfințitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, alături de mai mulți ierarhi români și străini.
Sfânta Liturghie a fost săvârşită, pe un podium special amenajat pe pietonalul Ştefan cel Mare şi Sfânt din faţa Catedralei Mitropolitane din Iaşi, de către Înaltpreasfințitului Părinte Nikitas, Arhiepiscop de Thyateira și de Marea Britanie, înconjurat de un sobor de 25 de arhierei din ţară şi străinătate: Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfinţitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, Înaltpreasfințitul Părinte Naum, Mitropolit de Strumița, Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfințitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum, Preasfințitul Părinte Grigorios, Episcop de Mesaoria, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți, Preasfinţitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Preasfinţitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix, Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei, Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, Preasfinţitul Părinte Nichifor Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Preasfinţitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, Preasfinţitul Părinte Gherontie Hunedoreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Devei şi Hunedoarei. Răspunsurile la strană au fost date de Corul Sanctus al Catedralei Mitropolitane din Iaşi.
După citirea Sfintei Evanghelii, Înaltpreasfințitului Părinte Nikitas, Arhiepiscop de Thyateira și de Marea Britanie, a rostit un cuvânt de binecuvântare.
De asemenea, spre finalul Sfintei Liturghii, gând de recunoștință a fost rostit de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, pentru miile de pelerini care s-au rugat timp de câteva ore, și în special pentru cei care au așteptat la rând ore întregi, pentru a se închina la Sfânta Ocrotitoare a Moldovei și la Sfântul Mare Mucenic Pantelimon: „Sufletul multor pelerini este întreg numai foame și sete, râvnă și dor. Un dor care-i arde. Este focul despre care Hristos a zis: „Foc am venit să arunc pe pământ și cât aș vrea să fie acum aprins!” (Luca 12, 49). Dacă nu ai acest dor, dacă nu tinzi spre el, nu poți înțelege demersul pelerinului. În realitate, omul înțelege cu adevărat numai ceea ce experimentează. Pornind la drum, pelerinul se predă liber lui Dumnezeu. Se predă lui Dumnezeu nu ca autoritate exterioară care ne impune ce să facem și ce să nu facem. Pelerinul se așază în mâna lui Dumnezeu ca izvor de bucurie, liniște lăuntrică și iertare izbăvitoare. Mulți varsă lacrimi. Lacrimi de durere pentru păcate și încercări. Lacrimi de bucurie și recunoștință. Fără bucurie sau durere, lacrimile nu curg. Iar lacrimile spală uimitor de eficient. Spală inima de neiubire și mintea de otrava conștiinței superiorității personale. Creștinii trăiesc taina pelerinajului ca act de asceză folositor pentru ei înșiși. În același timp, ei mărturisesc, ei strigă lăuntric, ei așteaptă. Pelerinii mărturisesc, din experiența proprie sau cea a istoriei, că fără Dumnezeu totul doare. Viața doare, moartea doare, succesul doare, înfrângerea doare. Durere pe toată linia. Pelerinii ne roagă să înțelegem că singura soluție adevărată pentru problemele noastre este viața cu Dumnezeu. Dacă suntem cu Dumnezeu, în familie ne e mai bine. Singurătatea este, de asemenea, trăită mai cu nădejde. Cu Dumnezeu, succesul nu ne duce la mândrie, iar înfrângerea nu ne aruncă în disperare. Ancorat în Dumnezeu, omul găsește mai ușor de lucru pentru că se mulțumește și cu mai puțin, până va veni și ceva mai mult. El este conștient că „în viață nimic nu este banal, mărunt, neînsemnat” (Sfântul Sofronie). El știe că viața nu începe cu el și nu cu el se sfârșește, cum mărturisea adesea Patriarhul Teoctist.”
Articol realizat de Filip –Hristofor Cane
Foto credit: Doxologia