CATEDRALA EPISCOPALĂ

 I
STORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII DIN PUNCT DE VEDERE GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Orașul Alexandria este așezat pe drumul european 70 la intersecția dintre orașele Zimnicea, Turnu Măgurele și Roșiorii de Vede, pe malul drept al râului Vedea. Deși tânăr din punct de vedere istoric, cercetările arheologice au scos la iveală urme de viață datând din paleolitic, neolitic, epoca metalelor și evul mediu (sec. V-IV î.H., sec. IV d.H și sec. VIII-XI). Fiind municipiu și reședința județului Teleorman, orașul are o populație de aproximativ 45.000 locuitori. Orașul a luat ființă la 1 iulie 1834 când întemeietorii săi au semnat actul numit EKSTRUCȚIE ce prevedea înființarea orașului precum și regulile de conviețuire. Din cauza condițiilor grele de muncă de pe moșiile boierilor, un număr  de țărani din localitățile Mavrodin și Zimnicea (aceștia fiind refugiați de la Șiștov – Bulgaria) au hotărât să cumpere împreună o moșie pe care să-și întemeieze un oraș liber. Au cumpărat astfel moșia Brezoaia din județul Dâmbovița și au oferit-o la schimb Mitropoliei București pentru moșia Bâcâianca, actuala vatră a orașului. Actul s-a semnat la 12 mai 1834. La 1 iulie a început construirea orașului iar la 4 septembrie 1840 a fost recunoscut oficial de domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica.

B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE [ISTORIA ZIDIRII EI]  Imediat după parcelarea orașului, conceput arhitectural de austriacul Otto von Moritz, alexăndrenii au început să-și ridice casele și prăvăliile. N-au uitat de lăcașul de închinare și înainte de a zidi alte edificii sociale, în anii 1835- 1836 , ei au  construit, din lemn, o biserică cu hramul Sf. Alexandru, pe actualul amplasament al catedralei episcopale, aceasta fiind târnosită la Floriile anului 1838. Datorită exodului ce s-a produs biserica de lemn Sf Alexandru a devenit foarte repede neîncăpătoare, și atunci obștea orașului hotărăște în anul 1855 construirea unei biserici mari cu ziduri de cărămidă. Timp de treisprezece ani se strâng materialele necesare, iar în anul 1869 se încep lucrările la marea catedrală după planurile arhitectului C. Aninoșanu și Alexandru Maxențian ”inginerul orașului”. În anul 1869 meșterul Duță Stoicescu a realizat fundația și soclul (elevația). În anii 1870-1871 biserica a fost ridicată de antreprenorii Andrei Stamate și Dumitru Petre din București, până la baza turlelor și a fost acoperită cu șindrilă pentru a se sluji în ea. Din cauza lipsei fondurilor continuarea lucrărilor nu a mai fost posibilă până în noiembrie 1895 când acestea sunt reluate, sub supravegherea meșterului Antonio Goti, după planurile întocmite de arhitectul Ion N. Socolescu  în anul 1891. În continuare au fost depuse eforturi deosebite pentru amenajarea interiorului bisericii. Astfel, în anul 1896, au fost așezate jilțurile, cel arhieresc și cel regal (care nu se mai păstrează) precum și cele 24 de strane și catapeteasma sculptată în lemn de tei aurit și înaltă de 10 metri, toate confecționate de meșterul evreu Ioan Shmindinger din București. Tot în anul 1896 au fost așezate cele 21 de vitralii (9 la corpul bisericii reprezentând scene din viața Mântuitorului și chipuri de sfinți și 12 plasate la ferestrele turlei mari, fiind decorate cu motive ornamentale precum și cele două clopote cumpărate de la atelierul meșterului Alexandru Spiroiu din București. Vitraliile au fost executate de Rudolf Ziegler din București fiind de o măiestrie desăvârșită. Clopotele au fost luate de armatele germane în timpul primului război mondial pentru a fi transformate în obuze dar terminându-se războiul n-au mai apucat să fie topite și au fost returnate. Printr-un contract semnat la 8 august 1898 între primăria orașului Alexandria și firma Weidekamp Ketling A.C. din Viena prin intermediul reprezentanței Hans-Herzog din București au fost livrate și montate policandrul mare, în formă de coroană regală, și policandrul mic, ambele realizate în Austria, din bronz aurit.Candelele, toate realizate din argint după modelul celor de la biserica Domnița Bălașa din București, au fost realizate în septembrie 1898 de Teodor Andreescu din București. Tot în toamna anului 1898 a fost realizat superbul mozaic floral de la pardoseli de către italianul Leonardo Donato. De remarcat că porțiunea din mijlocul bisericii este realizat în tehnica „tridimensional”. [ARHITECTURA, PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Catedrala Sfântul Alexandru impresionează prin sobrietatea și dimensiunile sale: 42 m lungime, 26 m lățime și 45 m înălțime. Masivă, dar frumos proporționată, ea se prezintă sub formă de cruce având o turlă mare, situată pe naos și două turle mai mici situate pe pronaos. La intrare are un pridvor deschis susținut de patru coloane de piatră sculptate în stil corintian. La construirea catedralei s-au folosit un milion de cărămizi, format mare, grosimea zidurilor variind între 2 metri la bază și 1 metru la cornișă.. [PICTURA] La intervenția lui Victor Antonescu, mare moșier și politician liberal din partea locului, în urma licitației organizate pentru executarea lucrărilor de pictură la catedrală, primăria Alexandria agreează echipa formată din Ștefan Luchian, Constantin Artachino și Constantin Pascaly (care după ce își primește avansul părăsește echipa) cu care semnează la 1 mai 1898 un contract de executare a picturii interioare și exterioare până la 1 octombrie același an. Din cauza timpului scurt, de numai cinci luni, pictorii reușesc să realizeze numai decorațiunile interioare inclusiv catapeteasma. Medalioanele exterioare rămân neexecutate ceea ce a dus la un conflict între primărie și Ștefan Luchian. Deoarece biserica a fost târnosită la 6 decembrie 1898 de către mitropolitul Iosif Gheorghian, însoțit fiind de ministrul cultelor, Spiru Haret, care au lăudat lucrarea de pictură și l-au felicitat pe Luchian, conflictul s-a stins de la sine și lucrurile au rămas așa. Pictura a fost restaurată pentru prima dată (1944) de Constantin Artachino ajuns la venerabila vârstă de 80 de ani, ajutat fiind de pictorul Ștefan Panciu, după reparațiile făcute pe preotul paroh Gheorghe Nicolaie în urma cutremurului din 1940. A doua oară a fost restaurată de pictorul Voicu Pascu din Alexandria,  după reparațiile făcute de preotul paroh Banu Ionel în urma cutremurului din 1977. A treia oară pictura a fost restaurată de maestrul restaurator Drăghici Ion din București, ajutat fiind de tânărul pictor bisericesc Marian Crîngașu din Alexandria, în urma lucrărilor de consolidare făcute între anii 1997-2012 de către actualul paroh, preotul Popa Gheorghe. [SFINTE MOAȘTE]  Parohia deține părticele din moaștele Sfântului Ierarh Alexandru al Alexandriei, obținute cu Certificat de autenticitate de la Biserica Rusă din Milano- Italia. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Biserica  deține obiecte de valoare: Icoană împărătească Sfântul Ierarh Nicolae și Sfânta Parascheva (sec. XIX), Icoană Sfânta Filotea (1873 iunie 13 – Leonida Ioan Zugrav), Cruce pentru Sfânta Masă(1849) și Chivot(1850). [ȘIRUL PREOȚILOR PAROHI]   Pr. Enache -1835, pr. Iacob și Tudor- 1836, pr. Hrisant și Dragne- 1837, pr. Ioan- 1839, pr. Petre și protopopul Hristea- 1842-1850, pr. Ioan și Tudor- 1850-1866, pr. Barbu duhovnicul 1857-1870, pr. Ioan Căprescu 1857, pr. Neagu Miceanu 1872, pr. Alexandru Popescu 1879, pr. Nicolaie Teodorescu 1894-1912, pr. Ilie Bădulescu 1894-1944, pr. Alexandru Popescu Necșești 1924-1964, pr. Nicolaie M. Gheorghe 1934- 1994, pr. Ion Gh. Banu 1969- 1992 și pr. Popa Gheorghe 1 iulie 1992 și în prezent.
 
C. CIMITIRUL. Nu deține cimitir.

D. ACTIVITATI CULTURALE SI FILANTROPICE IN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ]  Nu este cazul.

E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.]  La Catedrala Sf. Alexandru răspunsurile la slujbă sunt date de corul mixt pe patru voci „Simion Botez” , înființat în anul 1922 de profesorul Simion Botez. A fost reînființat la 14 decembrie 1975 de avocatul Gogu Geantă. Actualmente este condus de d-na profesor Caravană Lucica. Cateheza se desfășoară în biserică cu ocazia cultului divin public. Activitatea filantropică se rezumă la ajutoarele financiare sau din colectele organizate pe care parohia le oferă celor săraci. În anul 2011 parohia a publicat cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Galaction albumul monografic ,,Catedrala episcopală Sf. Alexandru - Alexandria” precum și ilustrate, pliante, insigne, care sunt oferite în dar vizitatorilor. 

F. DATE CONTACT PAROHIE.[HRAM]  Sfântul Alexandru [ADRESA] Strada Independenței, nr. județul Teleorman, cod poștal 140059 [OFICIUL PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial.

Bibliografie: Catedrala Episcopală Sfântul Alexandru Alexandria, Alexandria, 2011; DUICU, Sorin-Sebastian, Mărturii de artă și cultură ortodoxă din Episcopia Alexandriei și Teleormanului sec.XVII-XX, Ed. Universitaria, Craiova, 2014; ILIE,  Catalina, Orașul Alexandria MONOGRAFIE 1834-1934, București 1934.