M
ănăstirea Sfântul Nicolae - Năsturelu
Situată în apropierea oraşului Zimnicea, comuna Năsturelu este una dintre cele mai sudice aşezări ale ţării. În marginea dinspre Dunăre a comunei, într-un cadru natural îmbietor, s-a întemeiat, cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, noul aşezământ, Mănăstirea Sfântul Nicolae. Din incintă privelişti largi cuprind întinderile de apă din luncă, zăvoaie de sălcii şi plopi. Ca o dungă de dealuri, la orizont, peste firul argintiu al Dunării, se înalţă malul bulgăresc.
„ Locul îţi transmite linişte sufletească, te bucuri, te minunezi de creaţia lui Dumnezeu. Verdele pădurii, oglinzile de apă ale lacurilor, dunga domoală a fluviului, totul creează o ambianţă plăcută, îmbietoare.”
Calea de acces este pe DN 51 Alexandria – Zimnicea, la 8 km. de Zimnicea, pe DN 5C spre Giurgiu, din centrul comunei Năsturelu, un drum local de 2 km ajunge până la mănăstire.
Aflate în preajma vadului de la Zimnicea, loc de trecere a Dunării de către oştile duşmane, meleagurile năsturenilor au fost martore ale multor evenimente zbuciumate care au marcat istoria ţării. În drumul lor spre vechile capitale ale Ţării Româneşti, turcii au cotropit aşezările teleormănene secole de-a rândul. De frica turcilor, oamenii părăsind în grabă locurile, se refugiau în pădure, unde se simţeau în siguranţă.
În cele vremuri codrii de stejar ai Teleormanului acopereau suprafeţe mult mai întinse. Însuşi cuvântul „teleorman” = „pădure mare” sau „pădure nebună” indică o pădure deasă, greu de străbătut.
Sub necontenita ameninţare a invaziilor turceşti, ţinuturile cunosc o lâncezire în dezvoltarea lor economică, socială şi culturală.
Dar mai ales viaţa spirituală şi sfintele locaşuri au avut de suferit. În furia lor cotropitorii înspăimântau creştinii „prefăcând bisericile-n grajduri şi înfigându-şi suliţele ude de sânge în ochii sfinţilor de pe icoane.” (Alexandru Vlahuţă – România pitorească)
În răstimpul a „cinci sute de ani, oamenii şi-au văzut de mai multe ori bisericile prefăcute în geamii” (op.cit.). Nici o zidire nu rezista în faţa urgiei cotropitorilor. „Creştinii trebuiau să se ascundă în beciuri ca să se poată închina în legea lor” (op.cit.). Înălţând rugăciuni fierbinţi, oamenii îşi puneau nădejdea în Dumnezeu să-i ocrotească şi să-i scape cu viaţă.
Aşezarea teleormăneană de pe malul Dunării, a fost întemeiată pe moşiile care au aparţinut vestitei familii boiereşti, Udrişte Năsturel. Boierul a adus lucrători „slobozindu-i” pe locul unei mai vechi aşezări, care fusese depopulată în urma incursiunilor de pradă ale turcilor.
Boieri învăţaţi şi dregători, membri ai familiei Năsturel şi-au legat numele de ctitorirea mai multor sfinte locaşuri. Devenită soţia domnitorului Matei Basarab, Doamna Elina, sora lui Udrişte Năsturel, este amintită drept ctitor în pisania bisericilor din Herăşti, Negoieşti, Plătăreşti şi altele.
Cea mai cunoscută ctitorie a familiei este Biserica Sfânta Vineri-Hereasca din Bucureşti, demolată în 1987 de comunişti.
Aşezământul monahal Năsturelu s-a ridicat pe terenurile care au aparţinut acestei biserici bucureştene. Prin hramul bisericii mănăstirii, actualmente doar un mic paraclis, „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, se reînnoadă legătura de spiritualitate cu vechiul locaş bucureştean.
Mănăstirea Sfântul Nicolae a luat fiinţă, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului şi prin hotărârea Consiliului Eparhial, la 16 octombrie 2002 ca schitul Sfântului Nicolae. La 03 martie 2003 cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist şi prin hotărârea Sinodului Mitropolitan se aprobă înfiinţarea Mănăstirii Sfântul Nicolae – Năsturelu, ca mănăstire de maici.
În octombrie 2002, prin venirea maicii Atanasia Ciorbagiu, din mănăstirea Pasărea, judeţul Ilfov, s-a început lucrările de ridicare a mănăstiri, iar în noiembrie 2002 s-a alăturat sora Elena Buta venită tot de la Mănăstirea Pasăre, fiind călugărită de Preasfinţitul Părinte Galaction cu numele de Ecaterina la 14 octombrie 2004.
În aprilie 2003 s-a oficiat slujba de sfinţire a locului pentru viitoarea mănăstire şi tot în acest an s-a turnat fundaţia bisericii cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae. Pentru început s-a ridicat un paraclis din structură metalică la exterior, placat cu lemn. Construcţia locaşului a durat până în toamna anului 2004, iar la 14 octombrie, acelaşi an, s-a sfinţit cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva.
Construcţia este de plan dreptunghiular compus, cu pridvorul deschis, cu pronaosul acoperit cu plafon, având bolta trapezoidală, şi cu dimensiunile de 12 m lungime şi 5 m lăţimea.
În octombrie 2003, cu binecuvântarea Preasfinţitului Galaction, a fost trimis ca preot duhovnic părintele Arsenie Pană, venit de la Mănăstirea Sfântul Pantelimon, Siliştea Gumeşti, judeţul Teleorman. Din cauza unei suferinţe neiertătoare cuviosul preot s-a mutat la Domnul la 18 ianuarie 2005.
În iulie 2005 vine ca preot duhovnic Părintele Hristofor Grigoraş de la Mănăstirea Crasna, judeţul Gorj. Tot în acest an au încep lucrările de renovare şi ridicare a casei monahale: s-a construit trapeza, bucătărie, chilia preotului duhovnic şi s-a mansardat podul cu 9 chilii pentru maici.
În septembrie 2006 se alătură obştii două surorii din judeţul Iaşi, sora Gabriela Pătraşcu şi sora Mioara Grigoraş.
În anul 2007 s-au finalizat lucrările interioare de amenajare a paraclisului: catapeteasma din lemn, cu cele trei deschideri tradiţionale spre altar, pardoseala din gresie, iar acoperişul din tablă. În anul 2008 s-au început lucrările de pictură finalizate în anul 2009.
În anul 2010 s-au finalizat lucrările exterioare la casa monahală, iar la începutul anului 2011 s-au finalizat chiliile de la mansardă.
Ca proiect de viitor este ridicarea unei biserici de zid, corpuri de chilii, clopotniţă, aghiasmatar şi alte clădiri anexe, necesare sporirii vieţii monahale.
Aici viaţa contemplativă, a rugăciunii personale şi a celei în comun, se împleteşte în mod natural şi armonios cu viaţa activă, a muncii în grădina şi gospodăria mănăstirii. Marta şi Maria se completează şi se susţin în mod fericit.
Viaţa liturgică cuprinde cele şapte laude bisericeşti, acatiste şi paraclise. Bucuria duhovnicească a obştii sporeşte an de an la 14 octombrie, când, fie la vecernia din seara de dinaintea hramului, fie chiar în ziua Sfintei Parascheva, Preasfinţitul Părinte Galaction se află în mijlocul maicilor şi al credincioşilor, aducând binecuvântarea rugăciunilor arhiereşti.
Date de contact:
Mănăstirea Sfântul Nicolae
Comuna Năsturelu, jud. Teleorman, Cod poştal 147220
Stareţă Atanasia Ciorbagiu – tel.:0721972387
Cod IBAN: RO84RZBR0000060002802860 - RAIFFEISEN BANK Alexandria
