Parohia ,,Cuvioasa Paraschiva”-Siliștea Gumești I (Protopopiatul Roșiorii de Vede)
A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [TOPONIMIE, PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII D.P.D.V. GEOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Pe DN 65 A, drum ce leagă judeţele Teleorman şi Argeş, la kilometrul 30 se află comuna Balaci. Din mijlocul comunei porneşte DJ 703, drum ce duce în partea dreaptă spre comuna Siliştea Gumeşti, la o distanţă de 42 km de municipiul Roşiorii de Vede. Dovezi ale existenţei locuitorilor pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri putem găsi în Marele dicţionar geografic al României care atestă faptul că pe „Măgura lui Manțolea” (ridicătură de pământ din apropierea satului) s-au descoperit artefacte ce conduc la ideea că ar fi vorba despre un mormânt al unui aristocrat militar trac sau geto-dac împreună cu membrii familiei sale. Prima atestare documentară în care apare denumirea de Siliştea este din 17 februarie 1569 într-un act de danie emis de domnitorul Alexandru al II-lea Mircea, prin care întăreşte postelnicilor Danciu şi Oprea, „părţi cu rumâni din satele Siliştea, Găujani şi Preajva”. Încă două documente datate ulterior, întăresc daniile amintite şi confirmă, implicit, existenţa satului, primul semnat tot de domnitorul Alexandru al II-lea Mircea, iar cel de-al doilea de fiul său, domnitorul Mircea Turcitul. La 15 iunie 1691, comisul Radu Ştirbei dăruia mănăstirii Glavacioc satul Siliştea din Teleorman, în amintire fiicei sale, Praxia. Călugărită la schitul Dideşti (tot în Teleorman), tânăra domniţă va deceda prematur şi va fi înmormântată în gropniţa mănăstirii Glavacioc. Condiţia daniei era ca egumenul amintitei mănăstiri să construiască pe moşia primită, un schit „înaintea caselor ei (Praxiei)”. Documente de arhivă vor confirma existenţa schitului Siliştea, ca metoc al mănăstirii Glavacioc după anul 1691 . Schitul va dispărea undeva în secolul al XVIII-lea. În perioada fanariotă mai multe documente ale domnitorilor numiţi de Înalta Poartă confirmă continuitatea numelui, dar şi a oamenilor din aceste locuri prin negura timpului. La 1828 satul apare sub denumirea de Siliştea Grozii, nume provenit de la viteazul Grozea, haiduc al lui Tudor Vladimirescu, al cărui adăpost se afla în pădurea „Gherghinoiu”, nume regăsit şi azi în toponimia locului. În anul 1835 în harta rusă a Ţării Româneşti, satul Siliştea apare notat sub numele de „Selişti” cu un număr de 50 de case şi o moară pe Valea Câinelui. Se pare că moşia a aparţinut pentru un timp mănăstirii Glavacioc, iar alături de vatra satului apare, temporar, un sat nou, denumit Siliştea-Glavacioc. În anul 1845, boierul de origine greacă Nicolae Guma, strămută pe teritoriul moşiei sale, la Siliştea, o bună parte a locuitorilor din satul Căţeleşti pentru a-şi mări numărul braţelor de muncă, mărind astfel numărul familiilor din sat. De la numele său, satul va primi după ce-a de-a doua jumătate a secolului XIX, toponimul de „Gumeşti”. Fiica sa, Maria, căsătorită cu Alexandru Manos, consulul Greciei la Bucureşti este ctitorul bisericii Siliştea Gumeşti II. La moartea sa, survenită în anul 1905, va fi înmormântată în subsolul bisericii. La Răscoala din 1907 moşia Guma este incendiată, arzând 7 pătule şi 2 magazii. Viaţa politică şi economică a ţării, destul de agitată după anul 1930, se va reflecta şi la nivel local, la fel ca în toate comunităţile rurale. Particularitatea cu care astăzi comunitatea se mândreşte vine de la scriitorul şi publicistul Marin Preda, fiu al acestor locuri, care va reuşi să descrie cu acurateţe această perioadă apăsătoare în romane ca „Moromeţii I”, „Delirul” sau „Viaţa ca o pradă”. B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE [ISTORIA ZIDIRII EI] [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Anul construcţiei actualei bisericii nu se cunoaşte, dar se ştie că în 1841 s-a renovat complet cu cheltuiala domnului Alexandru Guma, proprietarul de atunci al moşiei Siliştea. În 1913 biserica se dărâmă şi pe locul ei se ridică un nou locaş cu hramul Adormirea Maicii Domnului, cu cheltuiala doamnei Maria Manos, născută Guma. Biserica este şi astăzi pe acelaşi loc şi poartă hramul Sfânta Paraschiva. [PISANIA] „Această sfântă şi dumnezeiască biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului s-a zidit din temelie în anul 1913 în zilel Majestăţii Sale Carol I, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi primat al României fiind I.P.S. Konon, ministru al Cultelor şi Instrucţiunei I. G. Duca, administrator al al casei Bisericii P. Carboviceanu, cu lăsământul răposatei Maria Manos spre slava lui Dumnezeu şi spre pomenirea în veci a familiei sale iar mobilierul şi zugrăveala s-a făcut cu fondurile casei Bisericii.” Lăcașul de cult Siliştea Gumeşti I este o construcţie din cărămidă, în formă de cruce, având lungimea de 24 m, lăţimea de 7 m (în dreptul absidelor 9 m), înălţimea până în vârful turlei de 15 m şi o grosime a zidurilor de 0,50 m. Sfântul lăcaş are un număr de 7 ferestre şi o singură turlă mare, octogonală, cu fereastră pe fiecare latură, aşezată pe pronaos. Din multe puncte de vedere, ambele biserici din Siliştea Gumeşti sunt asemănătoare. Pe exterior este împodobită cu icoane murale, aşezate imediat sub poala acoperişului. Ca o particularitate demnă de menţionat este construirea, odată cu biserica, a unei gropniţe în partea stângă a bisericii, lipită de pronaos şi folosit pentru înmormântarea ctitorului, doamna Maria Manos (Guma). Între anii 1937-1938 s-au făcut unele reparaţii şi intervenţii asupra picturii bisericii prin osteneala preotului Alexandru St. Popescu şi contribuţia tuturor enoriaşilor. Arhiva bisericii mai consemnează alte reparaţii de amploare în anul 1976, când se refac tencuielile exterioare. [PICTURA] În perioada 1996-1998 biserica a fost reparată în întregime deoarece uzura morală şi fizică a picturii impunea acest lucru. Pictorul ales pentru a zugrăvi biserica a fost Alexandru Pătraşcu. [ANEXE] Nu este cazul. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] Nu este cazul. [ȘIRUL PREOȚILOR] pr. Dumitru Dumitrescu (1912-1937), pr. Alexandru St. Popescu (1937-1950), pr. Ilie Andrei (1950-1978), pr. Constantin Sărulescu (1978-1988), pr. Florea Vlaicu (din 1988). C. CIMITIRUL Parohia deține cimitir despre care nu se cunosc date suplimentare. D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul. E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE ș.a.] Nu este cazul. F. DATE DE CONTACT PAROHIE [HRAM] ”Cuvioasa Paraschiva”; [ADRESA] Comuna Siliştea Gumeşti, județul Teleorman, cod poştal 147350. [OFICIU PAROHIAL] Nu are telefon și site oficial. BIBLIOGRAFIE: Documente Romaniae Historica – Ţara Românească, vol. VI, documentul 136, Ed. Academiei, Bucureşti, 1985; STOICESCU, Nicolae, Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România-Ţara Românească, vol. II, Ed. „Mitropolia Olteniei”, Craiova, 1970; TOCILESCU, Grigore, Marele Dicţionar geografic al României, vol. 3, Bucureşti, 1900.